Cele mai naspa beri. Ever

Nu e musai să fie cele românești. Dimpotrivă, românii fac beri acceptabile, multe dintre ele către foarte bune – Silva neagră fiind aici un exemplu concret.

Povestea berilor nașpa rău începe într-o berărie numită Milles Sorts. Cu o neîncredere totală „cum drac să aibă 1000 de tipuri diferite de bere”. Ei, meniul se oprea exact la cifra 1000. Beri așezate, frumos, în funcție de țările producătoare. Deși dezgustarea s-a produs în urmă cu mulți, mulți ani, îmi aduc aminte două dintre beri, pe care le-am și încercat, Sans-Souci – 90% îmi amintesc că era italienească și Kirin – bere japoneză. Anyway. Din patriotism am vrut să beau o bere românească. Era după anul 2000 deci în țară existau deja Ursus și alte modern shit. Eh, în Belgia încă nu apăruseră pe tejghele. ânsă localul, respectabil, nu ne putea șterge de pe hartă, așa că servea două tipuri de bere românească: Bucura și Zănoaga. Am comandat o Bucura, printre alte 20. S-a uitat omul lung la noi și-a grăit așa:

Noi suntem o berărie care se respectă. Scrie că avem 1000 de sorturi de bere, avem 1000 de sorturi de bere. Dar bere Bucura nu mi-a cerut nimeni, niciodată. Asta nu înseamnă că nu avem. Sunteți sigur că vreți bere Bucura?

Doh! Normal că sunt sigur. Era 2001 sau 2002, nu îmi mai aduc aminte exact. Iar Bucura nu se mai fabrica de prin 92-93. Eh, cine-a stat să calculeze. Jur, semăna cu un aluat când am turnat-o în pahar. O drojdie groasă, cu un aspect grețos. Omul chiar trăgea cu ochiul de după tejghea, să vadă dacă ating cu buzele minunea. Which I did! Pentru două secunde, cât să iau un gât. N-are sens să descriu gustul, e ca și cum ați mânca pizza înainte să o băgați în cuptor. Cine le-a spart buda belgienilor? Presupun că răspunsul e evident.

Și că veni vorba de beri cu adevărate veleități digestive, pentru mine, berea Hațegana e cum e cafeaua pentru mulți. Un fin reglaj al motorului aparatului digestiv, care mă leagă cu lanțuri #pebudă de fiecare dată când o beau. Au trecut aproape 8 ani de când n-am mai pus gura pe una. Și, Doamne mulțam, nici n-o să se mai întâmple vreodată.

Alte beri proaste? Păi să spicuim de pe Twitter. Thomas – zice Groparu – dar nu neapărat că berea ar fi atât de proastă pe cât e slovaca din reclamă de țâțoasă. Aiurea s-a luptat cu Roșiori (n-am auzit niciodată) rebotezată Dorobanțul. _Liz_B bea bere de curând din moment ce zice Ciuc și Redd`s (chiar, ce pișat de bere e Redd`s?). Golden Brau primește zmeura de la Dorian iar Tița, în total asentiment cu mine zice Peroni. Pentru că Redd`s nu e o bere ci e un maglavais de apă, drojdie și esențe de fructe, Peroni e cea mai proastă bere modernă băută de mine, la egalitate de puncte cu Alutus, mândria Olteniei. Cum nu știu să facă țuică bună, nici bere nu știu să facă vecinii sudici. Aș da-o chiar și pe un Neumarkt la pet. Iar în periplul berilor proaste, trebuie neapărat amintită Berea Trei Stejari, un paradox în ceea ce mă privește. Berea la sticlă e îngrozitoare. Berea la draft, mai ales cea nefiltrată, băută direct la fabrică, în Sibiu, e foarte bună. Berea tăiată – jumătate blondă, jumătate neagră – este S E N Z A Èš I O N A L Ä‚!!! Păcat că era închisă fabrica la #prinSibiulmeu că ați fi auzit multe despre berea asta tăiată.

Și că veni vorba de Nebuloasa, ca să vedeți de ce este una dintre cele mai senzaționale senzaționale, priviți ce mi-a trimis la pachet cu nenea Turcu. Faimoasa Terapia, berea care se găsește doar la Timișoara și care a înnebunit toți beutorii de bere. Parcă așa era filmul ala: „P.S. I love you”.