5 locuri bune de mancat in Sibiu

Lilișor a dat tonul iar Nebuloasa, după ce a fost foarte explicită despre crâșmele din Timișoara de unde n-ai cum să pleci nemulțumit și nesătul a pasat către mine șirul lepșelor cu locurile bune de mâncat. Deși am și prin Deva vreo 3-4 de care v-aș povesti, unde garajul La Băiatu rulz, mă rezum totuși la Sibiu.

Fără îndoială, pe primul loc e Restaurantul Hermania – strada Filarmonicii. N-a fost o dată, dar chiar nicio dată să dau peste vreun preparat care să nu mă încânte și pe care să-l mânânc doar pentru că am dat banii pe el și sunt zgârcit. Cu specific săsesc, restaurantul arată foarte, foarte fain iar terasa e retrasă și foarte intimă. Povestea restaurantului e lungă, dar ca să o rezumăm, Hermania e strâns legată de păstrăvăria Albota. Care patron are, totodată, și o mică făbricuță de produse eco, în special lactate. Deci ingredientele sunt verificate 100% și nemaipomenit de bune. Păstrăvul în fulgi de porumb e de 10 cu coroniță dar v-aș recomanda mai degrabă specialitățile săsești. Sunt delicioase.

Brașovenii știu despre ce vorbesc. De vreo lună s-a deschis la Sibiu restaurantul Sergiana, în Piața Mare, chiar în fața Turnului Sfatului. ân vremea când băteam drumul Brașovului lunar la controale cu doamna și în zilele petrecute acolo așteptând să vină prunca pe lume n-a fost zi să ratez prânzul la Sergiana. Mâncare românească din cea mai bună. Zama de fasole cu ceapă roșie și jumerile primite aperitiv n-au cum să te scoată din restaurant. Nu-mi place însă la ăsta din Sibiu ambientul. Restaurantul mamă din Brașov e făcut cu gust, potrivit conceptului și mâncărurilor. Ä‚sta din Sibiu e cam fițos dar în același timp cam sec. Nu tu decorațiuni din lemn, prea multă gresie, scaune mult prea moderne. Comentarii până vine mâncarea, când ai uitat tot.

Dacă vrei să rupi gura vreunui prekin aflat în vizită sau dacă vreau să intru în grațiile muierii, întotdeauna restaurantul Taiji de pe Bulevardul Victoriei. Chinezării. Dar nu d-alea de magazinul Europa. Singurul restaurant chinezesc din România, dintre cele văzute și testate de mine, care chiar face niște mâncăruri apropiate bucătăriei chineze. Restaurantul e foarte frumos, decorat cu mult bun gust. Și foarte liniștit. Iar meniul e încântător și sigur pierzi vreo 10-15 minute până să te hotărăști. După ce le-am testat cam pe toate, v-aș recomanda urechea de porc, crizantemele de pește, colțunașii cu carne și, my favourite, porcul gong-bao. Miam, miam, miam.

Ultimele două din listă sunt crâșme doar pentru connaiseuri, una dintre ele chiar înspăimântătoare dacă nu știi despre ce e vorba. E vorba de restaurantul (și nu sunt sigur dacă poate fi numit restaurant) Kontiki, pe strada Tudor Vladimirescu în Piața Cluj. De vreun an-doi, din tonele de bani făcute din ciorba de burtă, Kontiki și-a deschis și pensiune și restaurant cu ștaif, aka sală de nunți. Dar lumea tot în crâșmă merge. Am fost de cel puțin 20 de ori la Kontiki și niciodată n-am prins loc, indiferent de oră. Dar mai mult de 5 minute n-ai de așteptat, pentru că e ca în gară. Cum se eliberează un scaun, cum sare câte unul pe el. Stai la masă cu cine-apuci, de la biznismeni la costum la paizani veniți din Jina, de parcă i-ai știi de ani buni. Se face trafic cu solnița, cu smântână și cu ardei iuți ca în târg. Dar ciorba de burtă? O poezie, o simfonie de Betthoven, un dezmăț al papilelor gustative. Un must do pentru amatorii de ciorbă de burtă, în special pentru cei mahmuri.

Și, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, restaurantul Cardinal, pe strada Justiției. Din nou, un restaurant nerecomandat pudibonzilor. Să vă și explic de ce. Toată lumea cunoaște Cardinalul pentru micii senzaționali care se fac acolo. No, în vremurile în care marketingul neconvențional tocmai ce schimba primele scutece, de la Cardinal plecase prin meleagurile offline și online un „print” făcut de vreun client glumeț pe un șervețel care zicea așa „Micii de la Cardinal, mari ca pula la cal”. Hă hă hă hă, dar nu-s foarte departe de adevăr. No, poate nu chiar ca a calului, da măcar ca a unui mânz foarte bine dezvoltat. Adică să mânci patru mici acolo e un adevărat tur de forță. âți trebe ceva fălci și stomac să îi dovedești. ân rest, restaurantul nu strălucește la niciun alt capitol, dar micii ăia îs ceva de speriat. La propriu și la figurat.

Acestea fiind spuse, să trecem meleagurile județului și să împrăștiem mai departe leapșa către Groparu, dacă are chef și dispoziție, că el știe what i`m talking about, mai ales de micii de la Cardinal. Acu, dacă mă gândesc mai bine, crecă el o mâzgălit șervețelul cela. Dacă mai știți altele, azi e moca reclama :))

4 Comments