Cam aşa arăta traficul prin Sibiu acum vreun ceas.
De vină, deşi nu prea poţi să zici că bieţii oameni au o vină, sunt agricultorii sibieni care au pus-o de un protest. Ce-ar putea să facă altceva, deşi eu sunt gata să pariez că nu vor rezolva nimic. Prefectul o să dea din cap, da, da, vă înţeleg dar astea-s vremurile, luaţi-o-n barbă şi nu mai comentaţi, şoferii o să îi înjure de numa-numa, pentru că poţi fi oricât de înţelegător faţă de problemele lor dar când stai o jumătate de oră în trafic numa de înţelegere nu mai ai chef, şi uite aşa. Nimeni n-o să rezolve absolut nimic şi ne vom întoarce acasă şi mai enervaţi decât am plecat.
Sâmbătă, la Casa Turiştilor din Păltiniş se adună o grămadă de oameni relevanţi din online-ul românesc. Probabil că şi la beute, dar înainte de toate, la lucru. Cu siguranţă până acum aţi văzut cel puţin un post sau un tweet despre Startup Days. Iar dacă nu aţi avut curiozitatea să mergeţi un pas mai departe, încerc să vă explic eu pe scurt, din ce am înţeles, ce se petrece la Startup Days. Se caută mai multe proiecte online, concepute de oameni care se pricep cât de cât la aşa ceva, care vor fi lăudate, criticate, jurizate iar cele mai bune dintre ele vor fi puse în practică într-o sesiune maraton de lucru ce va dura 3 zile, la Văliug, în apropiere de Timişoara. Două dintre cele patru sesiuni de pitching (prezentarea şi discutarea proiectelor), au avut deja loc în Timişoara şi Oradea, iar sâmbătă este rândul Sibiului. Programul îl găsiţi aici.
Dacă doriţi să participaţi la Startup Days, aveţi maşină şi aveţi câteva locuri disponibile, daţi un mesaj organizatorilor.
Dacă îmi place ceva la nebunie la Sibiu e viaţa de stradă. Bine, nu cea normală în care la ora 11 îţi auzi pe stradă doar ecoul, ci cea din preajma şi din timpul evenimentelor care se desfăşoară de-a lungul anului în oraş. Adevărul este că centrul Sibiului este nemaipomentit de potrivit pentru evenimente de stradă. Terasele au un farmec aparte, cocalarii dispar încetul cu încetul iar lumea se cerne. Uneori e chiar foarte mişto lumea din centrul Sibiului, în special după primele două beri. Iar evenimentele de vară ce se desfăşoară în aer liber susţin din plin aerul ăsta boem care la un moment dat părea pe cale de dispariţie. Am fost mega încântat să văd lume venită puhoi la TIFF, oameni care au stat căţăraţi pe garduri să vadă te miri ce film. Rockerii de la Artmania au fost mişto, ca în fiecare an, deşi au mai scăpat ciucurelul prin vreo curte mai întunecată. Iar Festivalul Medieval chiar m-a surprins. N-a fost o exprimare culturală excepţională dar s-a potrivit perfect Sibiului. Ceaunele puse la clocot peste foc de lemne, oameni pe picioroange, chitări câte încape, muzică din oboi, cavaleri, domniţe. Poate pare pueril dar chiar au fost miştoci. Şi oamenii pe măsură. Sibienii ies greu din casă şi atunci doar cu un motiv bine întemeiat. Trebuie doar să le dai motivul. N-am surprins chiar cele mai elocvente imagini dar aşa, cât de cât, de gust, să vă formaţi o idee. Mai multe fotografii găsiţi la tovarăşul Sopa.
Pregăteşte-te pentru o toamnă şic şi vino în acest week-end la târgul The big iSHOES! Alege-ţi cele mai frumoase haine de autor, cei mai cool pantofi şi cele mai funky genţi şi bijuterii la The big iSHOES.
Te aşteptăm la Atrium Classic Cafe, în Piaţa Mică din Sibiu, sâmbătă şi duminică, 28 – 29 august, între 10.00 şi 20.00. Intrarea este liberă!
Probează şi cumpără creaţiile unicat de la Da Capo, dar şi pe cele ale unor designeri străini aduse de Tuxedoconfessions, tricourile şi poşetele Motzilov, pantofii Lust of Creation şi Minelli Boutique, hainele vintage de la Vintage Boutique şi inelele Izabellei Petruţ. O apariţie specială la The big iSHOES vor fi cele trei proaspăt absolvente ale Universităţii de Artă şi Design de la Cluj. Renata Rakossy, Maria Hera şi Raluca Popa îşi vor expune pentru prima dată creaţiile în cadrul târgului de la Atrium Classic Cafe, The big iSHOES încercând astfel să încurajeze şi să promoveze designerii români aflaţi la început de drum.
După ce ţi-ai împrospătat garderoba, poţi să te relaxezi cu una dintre cărţile despre modă şi design vestimentar propuse de Tuxedoconfessions şi, bineînţeles, cu The big iSHOES – cocktail-ul creat special pentru acest eveniment de Atrium Classic Cafe. În zona de bar te aşteaptă şi Food Corner-ul unde poţi degusta preparatele bucătăriei Atrium, dar şi o mulţime de tarte delicioase cu fructe.
În Colţul de Artă, pictoriţa Adina Tudor îşi va expune tablourile şi va face o demonstraţie de pictură în creion şi acuarelă.
Târgul The big iSHOES, organizat de Tuxedoconfessions, se desfăşoară în spiritul mişcării slowretail, care încurajează oamenii să înlocuiască shopping-ul la mall cu relatia directă client-designer/creator. Slowretail este o mişcare născută din protestul faţă de uniformizare şi lipsă a valorilor. Slowretail este cultura individualităţii, a lucrurilor de calitate, unice, care inspiră.
N-are cum să fie altfel decât vedetă, după ce-a trecut prin ce-a trecut. Pisilicul cât un pumn a fost găsit într-o spălătorie auto acum 10 zile. După cum arătau rănile şi după locul în care a fost găsită, am presupus că piticul s-a adăpostit în motorul unei maşini şi a fost prins de motor când maşina a pornit. Iar de acolo a evadat când maşina a fost adusă la spălat. Cert este că am găsit-o cu stomăcelul pe afară dar veselă şi vioaie. Spre surprinderea mea, pisicuţa mânca feliuţele de crenvurşti primite de la oamenii de treabă de la spălătorie. Am dezinfectat-o, curăţat-o, cusut-o iar Cristina a găzduit-o până s-a pus pe picioare iar acum îi căutăm stăpân. Şi că veni vorba de stăpâni pentru animalele străzii, mâine, a.k.a. sâmbătă, de la ora 10, în Piaţa Mică din Sibiu venim din nou cu tribul de căţeluşi şi pisicuţe care îşi caută viitorii stăpâni. Vom fi în parcarea din faţa Casei Artelor, n-aveţi cum să ne rataţi. Be there!
Dacă s-ar fi întâmplat așa ceva în Germania sau în Statele Unite, banca vinovată ar fi închis obloanele și ar fi plătit câteva zeci, poate sute de milioane de euro/dolari. Doar că în țările cu apă caldă așa ceva nu se întâmplă, în primul rând pentru că cei șapte ani de acasă acolo chiar sunt șapte ani de acasă și pentru că deviza clientul nostru, stăpânul nostru n-a fost inventată cu siguranță pe unde a lăsat căcăreze Miorița. Dacă nu vă dumiriți ce reprezintă foile din fotografie, vă spun eu, o somație de plată. Cui și pentru ce contează mai puțin. Important este că e un document oficial, cu semnături, cu date personale, cu tot felul de chestii care n-ar trebui să fie la vedere. Acu, nu-mi dau seama dacă BRD-ul este într-o criză atât de adâncă încât nu-și mai permit plicuri sau sunt pur și simplu idioți. Aș paria pe cea de-a doua variantă, că băncile din România știu ele cum să jupoaie iobagii ca să aibă bani de plicuri. Astfel, cele două foi capsate, ce conțin informații personale, date de buletin, adrese, numere de conturi, sume, se plimbă nestingherite pe drumurile patriei, prin geamantanele poștașilor, prin cutiile poștale de bloc, la vederea oricărui indiscret. A, și asta nu e tot. BRD-ul a mai inventat o metodă de recuperat banii. Îți sună vecinii să te facă de căcat, să știe tot blocul că ai întârziat la rată. Da, BRD-ul e banca aia care îți ia comision și dacă ai tupeul să respiri la ei în sediu. Plm, la ei și aerul e scump.
Primarul Edler a condus Sibiul pentru o perioada de zece ani intre 1884 si 1894. El provine din familia Hocmeister, una din familile importante ale istoriei Sibiului.
Mandatul sau poate fi caracterizat drept unul a construirii intregului oras. Se construiesc multe cladiri publice, iar noile cartiere se dezvolta rapid. Astfel in 1884, patinoarul va fi electrificat. In 1885 este infiintat cazinoul ungar iar un an dupa este deschisa Casa de economii postala a Ungariei. Tot in acelasi an se contruieste un turn in Piata Bastionului dat in folosinta pompierilor. Terenul din zona bastionului Haller este parcelat si dat spre folosinta in 1886 (este vorba de strazile Blaga, Noica, Hegel, etc…). Lucrarile in zona sunt continuate cu regularizarea pantei dintre Gara si strazile Magheru si Av. Iancu. In Subarini se amenajeaza drumul pana in Padurea Dumbrava. In 1892 se amenajeaza terenul din zona Pietei Cluj. Cale ferata este deschisa spre Avrig si Cisnadie. In 1886 se deschide scoala primara romaneasca de fete din strada Saguna. Se redeschide teatrul orasului in 1887. Un an mai tarziu se deschide brutaria de pe strada Turnu Rosu (cunoscuta de sibieni si astazi drept “Manotanta“) fiind prima ce functiona pe baza masinilor cu aburi. Prima linie telefonica este deschisa in oras in 1885.
Armata isi deschide noi cazarmi in 1891 si 1892 (este vorba de cele de pe bulevardul Milea respectiv Calea Dumbravii). Tot in 1892 noua cladire a Comandamentului militar (unde astazi este agentia CFR de pe Balcescu). Aceeasi armata isi muta poligonul de tragere din Dumbrava Sibiului in Gusterita.
Primarul se va retrage din functie in 1894, in locul sau fiind numit Josef Drotleff. Comitii sasilor in perioada mandatului sau fiind Moritz von Brennerberg, Gustav Thalmann si interimar contele Andreas Bethlen, ministru al Agriculturii in regatul Ungariei, acesta fiind primit in oras cu mult fast.
Recunosc cu mâna pe inimă. Am murit de gelozie. Am început să mă perpelesc așa, la foc mic, când Crivăț delecta papilele oaspeților cu rețetele lui geniale. Focul s-a întețit cu un car de paie la Timișoara, unde Nebuloasa a atins orașul cu bagheta ei magică. Și drac mă știe, că deși-s devean get beget m-a apucat mândria locală. Păi să vedeți ce frumos e Sibiul!Corina e creierul din spatele celui mai mișto proiect online/offline pe care îl știu eu de când am plătit primul hosting de blog. Și dintr-un mail într-altul, iaca, #prinSibiulmeu deja prinde contur. Timid, dar prinde.
Acum vine partea noastră, a comunității online din Sibiu, că tot avea Tudor emoții că nu avem blogosferă: trebuie să promovăm Sibiul. Așa cum e el. Frumos, romantic, surprinzător, misterios și prietenos. Prin urmare, miercuri, adică de ieri într-o săptămână, la ora 19, la Oldies lângă Ștrand facem un nou blogmeet. De data aceasta cu o idee fixă, exactă și cât se poate de realizabilă. Nici nu s-a răcit bine tastatura după ultimul blogmeet și iaca, avem ideea după care am plâns atâta. Let`s blogmeet.
Phoenix cântă luna aceasta în Sibiu. Nu înjuraţi că nu vă spun când, pentru că ştie `mniezău când or cânta. Prima dată, oraşu s-a umplut de afişe. Phoenix, 23 august, pe Stadionul Municipal. Ieeee, concert pe stadion. Gigea, gigea. Bin că nu mi-am luat belet. Că imediat ce au pus afişele s-a şi anunţat că atunci joacă Voinţa pe Municipal, deci canci concert. Probabil oamenii s-au rearanjat rapid, au depus cerere la Primărie şi li s-a aprobat Piaţa Mare pentru 26 august. Deci nu în 23. Deşi oraşu e plin de afişe. Tura-vura, se vând bilete şi pe net, pe vreaubilet.ro. Unde cetiţi şi voi ce scrie şi cruciţi-vă. Symphoenix, 23 august, Piaţa Mare şi la descriere, trupa Symphoenix va cânta în 26 august, de la ora 18, în Piaţa Mare. No, deci când e până la urmă? Site-ul primăriei îl dă în 26. Şi cum în Primărie sunt oameni citavi, io merg pe mâna lor. Dacă vă intere, beletele sunt 75 de lei la VIP, 50 la scaune şi 25 la d-an picioarelea. Pariem că nu se strâng 500 de spectatori? Foto: Bistra online
Cu mici exceptii, bloggerii se impart in doua categorii. Aia care sunt justitiari in online dar oameni foarte de treaba in realitate si aia care sunt justitiari in online si ca soseta in realitate. La prima categorie, surpriza mea foarte placuta, un om de nota 100, Ciprian aka Gigelitatea. De ce sa nu recunosc ca nu mi-a cazut foarte bine stampila pe care mi-a pus-o la un moment dat. Iar cum el m-a convins ca in spatele html-ului se ascunde un om de treaba cred ca si eu, la randul meu i-am schimbat opinia.
A fost blogmeetul de resuscitare a blogosferei sibiene. N-am plecat la fel de sceptic cum am venit dar nici foarte increzator. Inca sunt de parere ca e nevoie de ceva mai mult decat niste beri si doua ceasuri de taclale ca sa poti face un proiect comun cu bloggerii din Sibiu, dar toate trebuie sa inceapa de undeva. Deocamdata ne-am propus sa sprijinim dupa puteri proiectul 10 mari sibieni dupa care om vedea in ce directie o luam. Pana atunci, bine ca existam, bine ca vrem, ramane doar si sa putem. Revin dimineata cu linkuri ca mi-e lene sa le pun de pe telefon. Read the rest of this entry…
.jpg)
