Hap. Galusca

Într-unul dintre episoadele din Newsroom, Sloan Sabbith poartă o discuție off the record cu purtătorul de cuvânt al unei companii nucleare din Japonia. Află off the record că nivelul radiaților după explozia în cauză a atins nivelul maxim, forțează să scoată același răspuns în direct la televizor și, în numele adevărului, divulgă informația primită off the record. Pe surse, cum îi zicem noi. O ceartă toată lumea, ba e chiar la un pas să fie concediată. Iar directorul de știri îi spune următoarea frază: „Mult noroc să mai reușești vreodată să obții o informație pe surse. Pentru mine nu mai ai nicio valoare ca reporter”.

Valoarea unei surse, pentru tine ca și reporter, nu o înveți la școală. Cu atât mai puțin în surogatele de facultăți de jurnalistică ce scot pe bandă rulantă copy-pasteri. O înveți în mulți ani de practică și experiență. Modul cum tratezi informația primită pe surse creează linia dintre jurnalist sau un biet culegător de text. Și îți deschide ușa pentru noi și noi surse. Pentru o mai bună înțelegere a relației jurnalist-sursă recitiți anchetele echipei lui Tolontan în cazul Hexipharma. Ancheta a ajuns atât de departe pentru că cei trei ziariști au știut cum să își protejeze sursele și cum să își prioritizeze informațiile pentru a nu divulga indirect identitatea persoanelor respective. Și sunt convins că i-au fript degetele de zeci de ori.

Ieri, am dat în feed-ul de Facebook de articolul acesta. Scris de profit.ro. Tot ieri au fost primii care au publicat articolul referitor la modificarea Codului Fiscal, articol ce a generat o isterie totală timp de aproape 24 de ore până la clarificările venite de la ministrul de Finanțe. Niciunul dintre cele două articole nu are vreun citat. Primul dintre ele mai are și tupeul să amintească „surse oficiale”, ceea ce e o cretinitate în sinea ei. Pentru că nu există sursă oficială. Ori ai o informație pe surse ori ai o informație oficială și atunci pui ghilimele. Autorul vrea să sublinieze prin această struțo-cămilă că informația ar veni de la un oficial, dar care e sursă. Am râs. Articolului secund nu îi contest veridicitatea, este foarte probabil să fie o informație obținută pe surse. Dar, în acest moment al redactării unui articol, un jurnalist ar pune mâna pe telefon și ar suna. La Guvern, la Ministerul de Finanțe, la ANAF, la Banca Națională, până la Sfântul Petru i-ar suna pe toți. Ca să obțină confirmarea măcar dintr-o a doua sursă a acestei știri. Punând cap la cap cele două articole, pentru mine profit.ro e un căcat. O unealtă de dezinformare și de manipulare. Iar cei care împrăștie asemenea „informații” nu sunt cu nimic mai buni.

Mi se pare că sunt foarte mulți oameni care nu văd pericolul ce se ascunde în spatele social media. Oameni care pervertesc poate unicul canal de comunicare liber și nealterat. Numai puneț botu`. Numai fiț unelte. Judecaț.