Goodbye, old friend

Totul a început cu el. Că până la primul iPhone am fost cel mai ghinionist om din lume când vine vorba de telefoane.

IMG_20151228_222112

Primul telefon pe care mi l-am cumpărat a fost un Nokia pătrățos, asemănător cu Nokia banană, cum aveau ăia în Matrix, dar nu chiar banană. Adică o imitație de telefon faimos. M-a costat 220 de lei. Câștigam 180 pe lună.

Apoi am avut eternul 5110 pe care l-am accesorizat cu tot felul de fețe care mai de care mai colorate și fistichii. O avere băgată într-un singur telefon. 3310-le a fost evadarea din pluton, primul telefon cu care m-am simțit cu adevărat șmecher.

După care m-am mutat la Sibiu și am decis să îmi iau un Siemens. Erau tare la modă în vremea în care câte sonerii are conta mai mult decât performanțele lui. Și Siemensul avea sonerii bengoase rău. N-aveam două luni de când locuiam în Sibiu când am dat de ceva dealeri de telefoane de-ai locului. Ușor dubioși la vedere dar tare guralivi și de treabă (mi se părea mie). Am mers cu cei doi pe strada Xenopol, unde trebuia să facem schimbul de telefoane. Unul dintre ei a urcat în casă cu telefonul ca să îmi aducă Siemensul, eu am rămas jos cu celălalt. Și povesteam noi cu spor când ăsta mic țuști, și dus a fost. Până m-am dumirit eu de ce s-a întâmplat, nemernicul dăduse colțul și l-am pierdut din ochi. Mi-am zis, lasă că îl agăț pe cel dinăuntru, mă duc peste el. Nu vreți să știți ce-a fost la gura mea când am deschis poarta curții și am văzut că respectiva curte avea două intrări, una din Xenopol, una din Bălcescu. Atât de amărât am ajuns acasă încât trupa a înființat rapid o poteră și ne-am suit toți cinci într-un Tico. În jumătate de oră știam unde stau potlogarii și eram călare pe ei. Long story short, am plecat de acolo cu Siemensul. Și cu povestea prostului în care am jucat personajul principal. Sincer, aveam șanse mari să iau Oscar înaintea lui diCaprio.

Am pendulat printre Nokii visând tot timpul la un Communicator. Și am fost la un pas să pun mâna pe unul… atât de aproape, dar n-a fost să fie. După care m-am iubit puțin cu Blackberry-urile până a apărut șmecheria asta. Când am pus mâna pe primul iPhone toate ghinioanele mele cu telefoane au dispărut ca prin minune. Am început cu 3-ul, 4, 4S, 5 și apoi most belovedul 6 de care mă tem că n-o să mă despart prea curând.

Cu durere în suflet m-am despărțit de 3. L-am plimbat după mine la ultimele două mutări, într-o cutiuță plină cu lucruri pe care nu le foloseam niciodată dar care păreau indispensabile. De cele mai multe ori cabluri și alte porcării de astea. L-am mai deschis o dată, să văd cum arată primul măr din viața mea. Vreo 15 minute a stat doar mărul pe ecran și atunci am zis, gata. Drum bun, prieten credincios. Dacă există viață după reciclare sper să ne revedem.

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *