Fuck them

Dacă urăsc ceva la viața mea din momentul ăsta e că am ajuns dependent de telefonul mobil. Jur că îl urăsc din străfundul sufletului meu. âmi vine să arunc ambele telefoane de primul perete care-mi iese în cale, după care să joc tontoroiul pe ele până la ultimul circuit. Să rămână doar o dâră de praf. Dar de fiecare dată când le strâng în pumn și scrâșnesc din dinți realizez: depind de ele, că-mi place sau nu.
Dependența se extinde de la aparat la operator. Da, sunt dependent și de ei, că-mi place sau nu-mi place. Și jur cu mâna pe inimă că nu am avut O experiență plăcută. Dimpotrivă, numai minciuni, mui și bullshituri. Că doar fac afaceri în România, și aici știe toată lumea că te poți pișa liniștit pe client.
Abonamentele: am două, unul la Vodafone, unul la Orange. Cel de la Vodafone tocmai ce-a făcut 12 ani, aș putea paria că sunt într-o companie selectă de câteva mii de oameni care au așa o vechime. Nu că ar conta. Mă sună acum câteva zile un vodafone mieros și lingușitor cum sunt toți în preludiu. Că a observat el că mi-ar trebui mai multe minute naționale, că n-aș vrea și sms-uri, că e numai cu 15 lei mai mult, bla-bla. Și zice așa: dacă în 10 zile vă răzgândiți și nu doriți noua ofertă, sunați și nu-i niciun stres, revenim la vechiul abonament. Nu știu cum se face, că mă prind tot când n-am timp de taclale, așa că am zis da, gândindu-mă că revin cu telefon să îl anulez când o să am timp. Èšineți minte, 10 zile. Oferta, făcută cu patru zile înainte de noua factură. Sun să îl anulez. Vodafoana, foarte amabilă cât mi-am spus păsul. Că da, sigur, cum să nu, se face fără nicio problemă. După care își înfige un par în cur și mă întreabă: dar dumneavoastră ați folosit telefonul în aceste 10 zile? Nu, tuto, l-am pus pe televizor, pe mileu, lângă peștele de porțelan și m-am uitat la el. Aaa, păi potrivit legii contractelor, dacă vă folosiți de ofertă înseamnă că ați acceptat-o. Bine, bine, dar cu alea 10 zile cum e, atunci? Concluzia: muie ma!
Oringii îs și mai răi. Ä‚ia te mint în față. Când eram posedat de Azrael și mi-am luat Cha-Cha-ul, aveam un feeling că o să regret. Așa că l-am întrebat de două ori pe oringiul de la magazinul de pe Bălcescu. Fra, opțiunea aia de 5 euro pentru net pot să o transform în opțiune Blackberry dacă mi se năzăre mie? Da, distinse domn special client în magazinul nostru. Cum să nu puteți? Tot ce doriți! Băh, sigur? Sigur, distinse domn. Nu trec două luni, țâp cea-cea-ul în negura istoriei și sun să fac modificarea. Pulea mărie. Vrei Blackberry, alți euroi. Ca la curve, măh, ca la curve. Concluzia: muie mă!
Am încercat-o și pe aia cu cartela, tot la Orange. Ca să bag țavă în tabletă, mi-am luat o cartelă. M-am dus frumușel la Oringiul din Piața Mare. Acolo, alt mooist: zice, reîncărcați cu 4 euro, trimiteți semeseu la nush ce număr cu textul Friends și aveți net căcălău, să vă scăldați în el. Zic: când se gată țava și reîncarc, tre să le cer din nou prietenia? Nuuuu, că o dată activat rămâne pe vecie activat. Bineee. Se gată creditu, reîncarc prin telefon. Bag un tweet porcos, dau un send and receive la mail, mai surfesc prin poze cu bijbe pe Facebook, ching ching, se gată creditu. Da nu așa, în nici două ceasuri adio credit. Pff, pun mâna pe telefon să sun. Operatoarea mă pune să sun de pe cartelă. Cartela în tabletă. Io, pe centrul Sibiului. Și ui așa, i-am împlinit visul lui Ovi Sirb, am vorbit la tabletă în plin centrul orașului, se uita lumea la mine ca la urs. Evident că m-am muit din nou. Că mortul ăla n-are habar unde lucră și ce vinde. Èšeapa mea de 4 euro. Concluzia: multă muie. La tăți. Din toate pozițiile.

3 Comments