Asa tara, asa sistem bancar

Dacă s-ar fi întâmplat așa ceva în Germania sau în Statele Unite, banca vinovată ar fi închis obloanele și ar fi plătit câteva zeci, poate sute de milioane de euro/dolari. Doar că în țările cu apă caldă așa ceva nu se întâmplă, în primul rând pentru că cei șapte ani de acasă acolo chiar sunt șapte ani de acasă și pentru că deviza clientul nostru, stăpânul nostru n-a fost inventată cu siguranță pe unde a lăsat căcăreze Miorița. Dacă nu vă dumiriți ce reprezintă foile din fotografie, vă spun eu, o somație de plată. Cui și pentru ce contează mai puțin. Important este că e un document oficial, cu semnături, cu date personale, cu tot felul de chestii care n-ar trebui să fie la vedere. Acu, nu-mi dau seama dacă BRD-ul este într-o criză atât de adâncă încât nu-și mai permit plicuri sau sunt pur și simplu idioți. Aș paria pe cea de-a doua variantă, că băncile din România știu ele cum să jupoaie iobagii ca să aibă bani de plicuri. Astfel, cele două foi capsate, ce conțin informații personale, date de buletin, adrese, numere de conturi, sume, se plimbă nestingherite pe drumurile patriei, prin geamantanele poștașilor, prin cutiile poștale de bloc, la vederea oricărui indiscret. A, și asta nu e tot. BRD-ul a mai inventat o metodă de recuperat banii. Îți sună vecinii să te facă de căcat, să știe tot blocul că ai întârziat la rată. Da, BRD-ul e banca aia care îți ia comision și dacă ai tupeul să respiri la ei în sediu. Plm, la ei și aerul e scump.

Isterie. Ca la noi, la nimeni

După cum majoritatea cetitorilor însemnărilor online ale Crocodilului ştiu, muierea s-a divizat precum o amibă acum aproape şase luni de zile. Şi-a adus pe lume o pruncă genială, faină foc şi cu viaţă în ea grămadă. La momentul cu pricina, totul a mers ca pe roate. Pruncul, bine sănătos, mama, la fel, cu o mică excepţie. Maternitatea nu avea atunci vaccinul BCG, vaccinul care se dă împotriva tuberculozei. Ulterior, mergând din doctor în doctor am aflat şi faptul că România e o ţară foarte riscantă din punctul de vedere al acestei boli. Pe şleau, colcăie tuberculoza în români şi orice horcăitor e potenţial purtător al virusului. No, chiar atunci pe moment, nu ne-am panicat fiind în euforia divizării. Dar cum lunile au trecut iar vaccinul tot nu apărea, am început să ne cam căcăm pe noi. Başca faptul că am aflat că după şase luni e mai complicat de administrat vaccinul, pentru că trebuie două înţepături şi e posibil să nu îşi facă efectul. Iar Cătă face 6 luni taman luni. Acum două săptămâni, circa la care suntem arondaţi a făcut campanie de vaccinări. Dar la cât noroc am avut cu ea, trebuia să apară şi un minim de ghinion, iar pitica a făcut febră exact în ziua în care trebuia să ia înţepătura. Prin urmare, a ratat vaccinarea. Ce variante avem acum? Păi, să mergem să o vaccinăm în spitalul TBC??? WHAT? Adică după ce am ferit-o şase luni de tot omul ce s-a apropiat de ea să o duc acum în mijlocul focarului? Că tebeciştii nu-s ţinuţi sub cheie în spital, se plimbă fleandura din magazin în magazin. De neacceptat. Varianta B. Maternitatea. Acum sunt vaccine, Cantacuzino fabrică din nou, dar la maternitate nu se putea acum o săptămână pentru că acolo se vaccinează doar nou-născuţii nu şi sugarii. Azi, printr-o minune, se poate. Aşa că ţineţi pumnii piticei, să fie curajoasă şi să nu le spargă geamurile, că n-avem buget de calamităţi.
Care era, totuşi, şpârla cu vaccinul? Păi BCG-ul era produs de Institutul Cantacuzino în care, eu personal, cred până în pânzele albe. Singurii oameni întregi la cap din tot sistemul medical românesc. Institutul a trebuit însă să schimbe linia tehnologică de înfiolare, chestie care, evident, nu s-a petrecut la timp. Că la noi dacă spui că o lucrare durează şase luni sigur îţi ia de la doi ani în sus. Prin urmare, la sfârşitul anului trecut, pla vaccine. Patru sau cinci luni niciun prunc n-a primit BCG-ul până onor Guvernul s-a decis să îl cumpere. De la Unicef, de unde altundeva. Şi, din fericire, nici nu pute a tun pentru că s-au dat cam 80 de mii de dolari pe 1 milion de doze. Poate ar trebui să pună deoparte şi nişte bănuţi pentru reparaţiile conexiunilor nervoase ale mamelor. Că prin ce-au trecut, Doamne Fereşte.

Am fost agresat

Acum vreo trei ore m-a rugat soția sa merg până la magazin, să cumpăr o sticlă de apă minerală, că tocmai ce am rămas fără. Normal că m-am dus, din păcate, fără să mă uit la ceas. Fiind trecut de opt, magazinul de cartier era deja închis, așa că a trebuit să mă duc până la Alcomsibul din Ștrand. A, eram și cu prunca în brațe, cu gândul să o scot la o gură de aer curat. Intru în Redal unde, într-adevăr era înghesuială, dar fără să deranjez pe nimeni. În fața standului cu apă, aștept, aștept, aștept, să se dea cei doi care se holbau la sticlele de apă minerală de zici că n-or mai văzut apă în viața lor. Mă întind printre ei să iau și eu o sticlă, sătul de așteptare, când se întorc foarte ofuscați și se apucă să mă înjure. Că îmi rup picioarele, că ce mă bag ca nesimțitu, că să vezi ce-mi fac ei mie. Repet, eram cu copilul în brațe. Dar pe ei nu i-a interesat. Continuau să îmi aducă fel de fel de injurii, de față cu lumea care nici nu băga în seamă scandalul. Jur, pentru o secundă mi-a fost frică. Mai ales când mi-au spus că ei sunt susținători ai Regelui Tiribombelor. Pana mea, atunci am început să îmi aduc aminte câte articole nașpa am scris despre potlogăriile care se fac cu tiribombe în țara asta, cât a putut să fure Regele Tiribombelor. Mă și vedeam franjuri cu tot cu copil. Până la urmă am reușit să mă feresc de contact fizic cu cei doi susținători, am ieșit din magazin și m-am suit în primul taxi. Am făcut reclamație la poliție, dar polițiștii mi-au spus că nu au cum să identifice exact cei doi oameni din sutele de mii de fani ai Regelui Tiribombelor. Până la urmă, sunt mulțumit că nu am luat bătaie. A, și când am venit acasă, am deschis calculatorul și mă pregăteam să trimit mailuri de protest la adresa Regelui Tiribombelor la toate ziarele din capitală. Deschid Jurnalul Național și ce văd. Victor era să o pățească exact ca mine, doar cu susținătorii lui Băsescu, nu cu ai Regelui Tiribombelor. Deh, fiecare cu propriul lui dușman. Ce bine că nici Victor n-a pățit nimic! Și probabil poliția o să-i găsească pe susținătorii-infractori că Băsescu n-are așa mulți fani ca Regele Tiribombelor. Ciutacule, măcăne. Dă-o-n căcat. Read the rest of this entry…

Fugiti cat vedeti cu ochii

Dacă mi-e frică de ceva pe lumea asta nu mi-e de şerpi veninoşi, de cocalari umflaţi cu Naposim, mi-e frică de spitale. Doamne fereşte să n-ajungi cumva prin vreunul din spitalele din patrie, că ai belit franzela în felii subţiri ca foaia de hârtie. Probabil de-asta nici măcar analizele nu mi le-am făcut vreodată şi probabil o să mai curgă multă apă pe Mureş până intru eu de bunăvoie într-un spital. Dar când e musai, e de musai. Piticu, a.k.a. cumnatu, a suferit o pacoste la tendonul lui Ahile. Căcat se întâmplă sau shit happens. Iar cum natura face dar nu şi desface, e de musai să apeleze la medic. Zis şi făcut. Ne trezim cu noaptea în cap să pornim spre spital. Ghetosul de el, cu piciorul în ghips şi două cârje ataşate de cele primite la naştere. Reuşim şontâc-şontâc să ajungem până la spital, la secţia de Ortopedie. Ştiu că nu e o surpriză, doar ştim cu toţii unde trăim, dar să pui secţia de Ortopedie la ultimul etaj, la ULTIMUL ETAAAAJ, mi se pare de-a dreptul absurd. Tot omul cu piciorul rupt trebuie să se chinuie de mama focului să urce toate scările alea ca să ajungă în salonul supraaglomerat, cu paturi puse în orice colţişor mai liber. A, ca să nu uit de uşa care e tot timpul închisă, să nu cumva să vină vreun vizitator în afara orelor de program. Închisă, frumos, cu cartelă, ca tu prostul să stai într-un picior, rezemat în cârje şi să baţi ca vita în uşă rugându-te să îţi deschidă cineva ca să poţi pune şi tu curul jos pe un scaun. Ai de minţile mele… Foto

Hai, mars

E drept și că am doar rockăreli în cap de vreo săptămână încoace și că altceva nu mai știu deocamdată și, no, poace d-aia oi fi mai irascibil. Citesc comentarii pe net referitoare la concertul Iron Maiden de la Cluj. În special pe blogul lui Liviu, ăl de a făcut nefăcuta și a reușit să scoată din joben concertul ăsta împreună cu ai lui parteneri. Și nu încetez să mă uimesc.
Nu-s nici două seri de când citeam pe spatele unui puștan care a avut 90 de lei de-un tric0u țările în care vor cânta AC DC după România. Țin minte că era plin de nordici și Germania avea patru spectacole. Asta fără ca AC DC să fie cumva în primă audiție prin țările cestea. Ne, România și Bulgaria au fost singurele țări din acest turneu în primă audiție. Sârbii i-au primit încă de anul trecut. Au fost la unguri, au fost la greci, au fost peste tot, numai la noi nu. Prin urmare, cred că nu e cazul să ne batem noi în piept cu cultura noastră muzicală când vine vorba de grei. Că n-avem apă caldă de atât de mulți ani încât să facem gușă. Puleți experți în counterstrike și telespectatori de Dansez pentru tine își tot dau cu părerea, ca niște connaisseuri, despre Maiden. Că-s expirați, că-s fumați, că ce mare chestie e un concert Maiden în România. Și cu pulsul crescând, am făcut io așa o compilație între astea trei mari concerte din ultimii doi ani, Metallica, Maiden și acum AC DC. Și pot să vă spun cu mâna pe inimă că singurul concert unde n-am văzut cocalari gelați, pisi pe tocuri și puștănachi guțani a fost concertul Maiden. Drept, au fost cei mai puțini oameni dintre cele trei, undeva pe la 20 de mii, dar doar creme de la creme. Rockeri unul și unul, geci de piele, plete prinse în coadă, bocanci cu ține, motoare huruitoare, valuri de bere dispărute pe gâtlej. Că găsesc N exemple de comentat despre calitatea publicului de la celelalte două concerte. La Metallica doi puștani din golden circle ascultau manele la telefon înainte să înceapă concertul. La căști, ce-i drept, dar suficient de tare cât să prind un au viața mea la cât de aproape stăteam. Iar la AC DC, întâmplarea și primele acorduri din Back in Black au făcut ca tocurile pizdulicei ce se tot înghesuia în mine să crape ca un iadeș de pui. Că lizdi cred că n-avea habar unde vine. Deci mai beș cu judecăți d-astea și mai schimbați canalul. Că proteveul vă prostește bueeey. Afișul e realizat de Imagistica.

Parerea fiicei mele

Despre măsurile ce le tot pune în practică Guvernul României de vreo două zile încoace, în special despre indemnizația mamelor care stau acasă ca să își crească pruncii, care vor deveni următorii fraieri plătitori de impozite în țara lu Papură Vodă. Nu-i de musai să urmăriți cu atenție tot filmul, deși ea e un spectacol în sine. I-am cerut, la două luni și trei săptămâni, o părere obiectivă despre situația din țară. Da, știu, are un vocabular foarte limitat deocamdată, dar îmi place că are principii și știe să își impună punctul de vedere. Sunetul de la final de peste 100 de decibeli de la final nu e făcut nici de mine, nici de Simo. E doar părerea Cătălinei despre Guvernul României. Se cacă pe ei.

Doar in Romania

Aş vrea să încep cu “nu credeam că se va întâmpla aşa ceva”. Dar n-am de ce să mint, pentru că nu mă mai surprinde nimic când vine vorba de români. Că ţara, săraca, n-are nicio vină că s-a nimerit cu ăi mai potlogari localnici de pe tot teritoriul bătrânului continent. Probabil toată lumea ştie că Oltchim Râmnicu Vâlcea joacă finala Ligii Campionilor la handbal feminin. Cu Viborg, dacă nu ştiţi, şi rău e dacă nu ştiţi pentru că un asemenea eveniment merită sărbătorit de o ţară întreagă, fie că vă place sau nu handbalul. Eniuei. Finala se va desfăşura în sistem tur-retur. După cum e şi normal, ambele meciuri urmează să fie televizate pentru că un asemenea spectacol se vede o dată în 10 ani dacă nu te cheamă Danemarca sau Norvegia, că atunci îl vezi an de an. Şi ce se întâmplă în draga noastră ţară. Danezele au terminat rapid negocierile cu televiziunea care transmite meciul tur. Ţac-pac, meciul va avea loc de la ora 17:15, în 8 mai. Dar la noi evident că nu se putea. Ora de disputare a partidei a trebuit să fie stabilită prin medierea EHF. Clubul dorea ca meciul să se dispute în 16 mai ProTV-ul ţinea morţiş să fie 15 şi de la ora 20:30. Până la urmă s-a căzut la pace iar meciul va avea loc în 15 mai, la 20:45. Adică ProTV a făcut o concesie de 15 minute singurului club din România care joacă o finală de Liga Campionilor de la Steaua încoace. Adică exact ce presimţea Radu Naum că se va întâmpla. Avem împământenită o lipsă crasă de respect şi o desconsiderare totală faţă de interesul naţional. Întotdeauna primează interesul propriu. Eu să am rating, mie să-mi curgă banii. Mi se rupe dacă pierde Oltchimul că vând cu 15 mii de euro secunda de publicitate.
Şi acu vă întreb eu. Cum pizda măsii se poate întâmpla aşa ceva? 24 de ore sunt o diferenţă enormă pentru recuperarea unui sportiv. Cum îţi permiţi tu, ca televiziune, să faci o asemenea măgărie şi să intervii peste decizia unui staff tehnic, tu, care în afară de bani şi rating nu mai ai nimic altceva în faţa ochilor? Cum e posibil să rişti un meci de o asemenea importanţă doar pentru că românii o belesc duminică seara pe Acasă şi nu pe ProTV? De ce trebuie să se întâmple ţigăneli de genul acesta doar la noi? Iar ultima întrebare, ProTV a verificat când a fost ultima dată când Oltchim a jucat o partidă la ora aia? Că vii cu pretenţii de 20:45 când ele au jucat mai tot timpul de la 17 sau de la 18 şi sunt obişnuite cu orele respective. Doamne feri să pierdem din motivele de mai sus. Că numa vina ahtiaţilor de rating va fi.

Foto: Rompres

Din aberatiile statului roman

După cum bine ştiţi, familionul a devenit cu adevărat familion în urmă cu două luni de zile. Când a venit barza după ce am pus zahăr la geam. Că cică asta e povestea pe care o spun bunicii nepoţilor când întreabă cum se fac copiii. Şi, ca orice sclavi în România, ne-am apucat să batem la uşile instituţiilor mirificului stat român pentru indemnizaţia de mamă. Recunosc din start că am apelat la pile. Am sunat la toţi cunoscuţii din Finanţe pentru a descoperi o ieşire cât de mică din hăţişul birocrativ. Vezi să nu. Să zicem că am avut un noroc chior pentru că am avut cu cine lăsa copilul în cele trei zile pierdute pe holurile instituţiilor. Chiar nu ştiu cum se descurcă mamele care nu au la îndemână vreo bunică sau vreo mătuşă care să-i preia atribuţiile săptămâna aceea care o pierde pe drumuri. Cu toate rezolvate într-un târziu, am o foooarte mare nedumerire. Dacă o doamnă merge să ceară indemnizaţie de mamă şi are certificatul de naştere al copilului, de ce pizda măsii i se cere adeverinţă de la medicul de familie cum că a fost însărcinată?

Dosar penal pentru bestia din Sibiu

Inspectoratul Judeţean de Poliţie Sibiu a început cercetarea penală pe numele lui Alexandru Stupariu, bărbatul care în urmă cu o săptămână a bătut cu cruzime un câine aciuiat pe lângă blocul în care acesta locuieşte, pe strada Siretului la numărul 20. Potrivit martorilor, bărbatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice. A prins câinele în grădina din apropierea blocului şi l-a lovit de mai multe ori cu un ciocan în cap. Câinele a fost salvat de la moarte de vecinii bărbatului, care au reuşit să îl facă să înceteze bătaia. Cu răni ce i-au pus viaţa în pericol, câinele a fost dus de urgenţă la un cabinet medical. Potrivit raportului medicului veterinar, câinele a suferit un traumatism frontal, cu plaga deschisă şi leziune în os frontal, cu evidenţiere materie cerebrală. Pe româneşte, i-a crăpat capul până la creier. Deasemenea, din cauza bătăii, câinele şi-a pierdut şi ochiul drept. „În acest moment este pusă în pericol viaţa acestui câine”, se mai arată în raportul medical.
„Lovea câinele în cap cu un ciocan. M-am apucat să mă rog de el să se oprească. Mi-a zis „vezi de treaba ta”. L-a târâit de picior pe cărare, a lăsat o dâră de sânge în urma lui. Am chemat un prieten foarte bun şi numai aşa am reuşit să îl oprim. După care şi-a spălat ciocanul ui în balta aia”, spune bărbatul care a reuşit să oprească măcelul. Vecini care locuiesc în blocurile din preajmă spun că nu este prima dată când se întâmplă aşa ceva. Din nefericire, în cazul anterior, câinele a fost omorât iar cadavrul lui făcut dispărut.
Am încercat să vorbim cu Alexandru Stupariu însă acesta a preferat să îşi trimită soţia la uşă, deşi vecinii l-au văzut venind acasă iar maşina sa era parcată în faţa blocului. Femeia pretinde că e un caz de autoapărare. Puteţi vedea în înregistrare întreaga discuţie.
„S-a luat legătura cu IPJ, ni s-a spus ca acest caz a fost preluat de ei fiindcă au avut o sesizare şi fac dosar penal. Noi putem doar să îi dăm o amendă mică. Acest caz intră sub incidenţa legii numărul 9/2008”, spune Ioan Penţia, purtătorul de cuvânt al Direcţiei Sanitar Veterinare. Potrivit legii numărul 9, care modifică legea 205/2004, Alexandru Stupariu se face vinovat de maltratarea şi schingiuirea animalelor şi de provocarea de suferinţe fizice şi psihice prin orice mijloace. Fapta sa se sancţionează cu închisoare între 6 luni şi 3 ani sau amendă penală între 1000 şi 10000 de lei. Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu a înregistrat dosarul şi l-a trimis spre anchetare Inspectoratului Judeţean de Poliţie Sibiu. Vom reveni săptămâna viitoare cu amănunte legate de dosarul penal.

Bestie cu chip de om

Câinele din imagine a fost bătut crunt, de o bestie cu chip de om, în cartierul Cireşica din Sibiu. Băut şi fără nicio jenă, bărbatul a bătut câinele cu un ciocan. L-a lovit de peste 20 de ori în cap, până a reuşit să îi spargă capul şi să îi scoată un ochi. Şi asta în faţa mai multor copii care priveau înmărmuriţi cum omul îi căra ciocane în cap câinelui. Animalul este sterilizat şi după spusele vecinilor este un căţel foarte blând. Dar a făcut greşeala să intre în spaţiul verde din jurul blocului şi n-a mai reuşit să găsească spărtura prin gard înainte să intre în ghearele acestei bestii. „Eu eram la plimbare cu soţia şi copilul când m-a sunat cineva şi mi-a spus că omul ăsta loveşte câinele cu ciocanul în cap. Vă spun că e un căţel foarte blând, s-a aciuiat demult pe lângă blocul nostru şi eu cu mai mulţi vecini îl grijim. Dacă era un câine agresiv sărea să îl muşte sau măcar încerca să fugă. Dar e atât de blând încât a stat chiar şi sub ploaia aceea de ciocane”, spune un bărbat care a reuşit să îl facă scăpat cu viaţă. Oameni inimoşi din blocul unde s-a petrecut incidentul au dus câinele la medicul veterinar. După două operaţii şi cheltuieli de peste 400 de lei, câinele a scăpat cu viaţă. Dar a rămas fără un ochi şi cu sechele pe viaţă. Iar tratamentul său mai durează două săptămâni şi costă încă mulţi bani. Pe numele bărbatului au fost depuse plângeri la Parchet şi Poliţie. Potrivit articolului 6, aliniat h din Legea 9/2008, maltratarea şi schingiuirea animalelor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă penală de la 1000 de lei la 10000 de lei. Asta ca să nu existe vreun dubiu privind măsura pe care trebuie să o ia autorităţile. În mod normal asemenea imagini şocante nu ar trebui arătate. Dar asemenea fapte nu mai trebuie trecute cu vederea.

Later edit: Ştiu că vine un pic cam târziu, însă e cazul să vă dau mai multe lămuriri, în special pentru cei care ajung ocazional pe acest blog. Căţelul e acum bine sănătos. Cât de bine şi sănătos poate fi fără un ochi. Mai mult decât atât, a fost deja adoptat, nu mai este pe stradă ci are o familie foarte nice care îl îngrijeşte.