Timpul, banii si romanii

Eu nu sunt un mare om de afaceri în țara asta. Nu produc milioane de euro. Nu produc nici măcar zeci de mii de euro pe an. Produc exact cât îmi trebuie și pentru ceea ce produc îmi plătesc toate taxele. La zi. Asta presupunând că știu care sunt toate taxele și nu va veni momentul în care o să fiu restant pe ultimii trei ani fiscali la taxa pe respirat. Sau te miri ce altă taxă mai apare. Nu contribui substanțial la bugetul de stat. Sunt printre cei ce aduc 0,00000000001 % din PIB. Zecimalele de genul ăsta nu le bagă nimeni în seamă. Nici finanțiștii, nici guvernanții. Practic, fiscal și productiv, sunt un nimeni pentru ei. Mia aia și ceva de euro plătită anual drept impozit nu e suficientă nici măcar pentru hârtia igienică a Palatului Victoria.

Dar. Sunt sute de mii de oameni ca mine. Cu fiecare imm-ist, pfa-ist, ii-ist care își plătește impozitele zecimalele alea dispar încet-încet. âmpreună contăm în orice statistică ați vrea. Dar problema e că suntem tratați separat. Primesc o recomandată la Poștă. De fiecare dată când găsesc în cutia poștală fițuica poștei știu că nu mă așteaptă ceva plăcut. ân 99% din cazuri e o hârtie de la Finanțe care sună ca și cum aș fi ultimul infractor. Ca tot cetățeanul cinstit și cu frică de lege, de la Poștă mă duc direct la Finanțe. Ultima dată, desfac plicul și găsesc o înștiințare cum că mai am de plătit 49 de lei diferențe de impozit de anul trecut. Prin urmare, mă duc să le plătesc. Intru în eterna cameră 4, unde deja mă știu cu toată lumea, dau binețe și rog să-mi facă foaia de plată. Nenii de-acolo, super de treabă. Se uită în calculator: „păi nu mai ai nimic de plătit. Te-am înștiințat doar ca să știi cum am calculat diferențele alea de impozit”. Hârtii de astea au primit câteva sute de mii de oameni. E peste puterile mele să socotesc câți bani s-au aruncat pe tipărit două foi, cumpărat plic, pus pe poștă. Zeci de mii, poate chiar peste o sută de mii de euro.

Dar pot să calculez ceva ce știu prea bine cât valorează. Și anume, timpul meu. Sistemul trebuie să priceapă că n-are cum să ceară performanță mediului de afaceri atâta timp cât îi pierde timpul cu căcaturi de astea. Oameni care în loc să lucreze fac sluj pe la cozi prin instituții imbecil gândite. O jumătate de oră, o oră pierdută înseamnă enorm. Sistemul îmi pierde timpul și am cam început să mă satur de asta.

 

Și, apropo, că veni vorba. Poate domnul prim-ministru ar trebui să știe că nu el i-a plătit biletul lui Băsescu la Bruxelles. Eu i l-am plătit. Eu și restul fraierilor pe care îi găsești zi de zi pe holurile de la Finanțe.

Traian Basescu este un leu la Otopeni, iar la Bruxelles este un pisic. Eu i-am platit biletul de la Bruxelles, adica Guvernul i-a platit biletul. Ne costa cam mult la ce rezultate are

Mă întreb și eu. Cum timpul meu costă, oare timpul lui Ponta nu costă? Și dacă și al lui costă, de ce nu și-l petrece muncind în loc să se dea mare pe banii mei.

Tags:
One Comment

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *