Geniala idee

Căsuța noastră cea frumoasă cred că are o fantomă. Se poate să fi ieșit Casper din dvd-player-ul care rulează același dvd în fiecare seară. Se poate ca ea să fi fost acolo dinainte să ne mutăm noi. Sau poate e doar apropierea Halloweenului, cine știe. Cert este că nu suntem singuri. Și distracția cea mai mare a fantomei ăsteia e să ne ardă becurile.

Că sunt total inapt din punct de vedere gospodăresc nu mai este nicio noutate pentru mine. Cratița e singura mea prietenă când vine vorba de făcut lucruri prin casă. În rest, neam tămâie. Am stat cu una din chiuvetele din baie nefuncțională mai bine de trei luni de zile. Se rupsese ceva robinet. Nu trebuia să fii Einstein ca să îl schimbi. Trei luni mai târziu am rugat extrem de respectuos un domn instalator să vină să îmi salveze viața. A venit și m-a rezolvat. Iar exemplele de gen pot curge la nesfârșit. Acum nu o să pretind că sunt atât de handicapat gospodărește încât să nu știu să schimb un bec. Însă, nu știu cum naiba fac, le aleg prost. Mă, dar le aleg atât de prost încât trăim permanent într-o semipenumbră în casa aia. M-a pocnit ecologismul la un moment dat și am luat becuri eco. Am moșmondit conversia aia de wați de am luat cele mai chioare becuri din lume. Rând pe rând s-au bubuit, am revenit la becuri normale. Că pe ăla dacă scrie 100 W apăi dă lumină de 100 W. Am cumpărat de vreo cinci-șase ori becuri la set. Le-am rătăcit prin casă. Jur că habar n-am unde sunt. Când caut un bec găsesc doar de 60 sau 75. Chioare ca pământul.

Calea sigură spre un potențial nou scandal nueștiînstaredenimic în casă: se arde becul de la lampa din camera fetelor. Înțelegeți, lampa la care se citește Habarnam. Era mai grav dacă ne zguduia un cutremur casa. Sau dacă făceam inundație. Oh, wait, inundație am făcut. Mă strigă de sus doamna: ADU UN BEC!!! ȘI SCHIMBA-L!!! Eu, jos cu Miruna. Alături de noi mai era în cameră o lene cruntă care se împotrivea din răsputeri căutării după becurile dispărute. Și îi zic Mirunei: am găsit o soluție! Nici nu-mi termin ultima vocală că deja urla din toți bojocii. Maaamiiiii, tati a găsit o soluțieeeeee! Concomitent se petrec două chestiuni. Eu îi spun Mirunei la ureche: taci, să nu audă mama iar de sus revine acea voce: CE SOLUȚIE??? La care Miruna strigă. Nuuuu, mami, n-a găsit nicio soluțieeeee.

Revoluționara mea soluție era să deșurubez un bec de la lampa de jos. Și să îl duc sus. Leneș și simplu, cum îi stă bine unui bărbat cu spirit de inițiativă. Ceea ce am și făcut. DE UNDE AI LUAT BECUL ĂSTA??? Iar asta e o întrebare care nu va primi niciodată răspuns. Dacă nu mă dă cumva Miruna în gât, că nu-mi pot pune nicio bază în ea când e vorba de a face o șmecherie. Și cum norocul meu este că cineva anume nu citește niciodată acest blog, vouă pot să vă arăt de unde l-am luat :D. Să vezi surpriză când o să bage lampa în priza.

Ce se întâmplă cu colecția de becuri pe care le arde constant fantoma noastră? Se duce cu surle, trâmbițe și coloană oficială la Centrul de Reciclare al Asociației Române pentru Reciclare RoRec. Unde își vor desfășura în liniște somnul de veci. Pentru că aruncate la gunoi ar avea o soartă tare tristă. Zgâlțâite în pubelă, în mașina de gunoi, aruncate pe o pajiște fără nicio șansă să revină în joc.