Daca as fi inventat ceva…

… vreodată, în întreaga mea viaţă, aşa ceva mi-aş fi dorit să inventez. Via amicul Turcu.

Leapsa de birou

The Big Man vrea să-mi vadă biroul. Adică să mă violeze informatic, cum ar veni. Să se simtă ca acasă de la milioane de pixeli distanţă. Cu toată întârzierea de rigoare, că aşa e frumos, să nu vii chiar primul dar nici ultimul, voila.

N-am mai stat să îl aranjez ca să dea bine la public. Ce-i în guşă e şi în căpuşă. Să începem să explicăm. În primul rând, se vede clar că îl citesc pe Zoso. Dedesubtul e că mi-am adus aminte de leapşă citind articolul cu desktopul de secretară. Deh, omul mai şi îmbătrâneşte. Apoi, de la dreapta la stânga. Folia de aluminiu în care a fost împachetată ultima şaormă, boxele şi căştile aferente, calendarul cu căţei primit de la Vier Pfoten, un pahar din care tocmai ce sorbisem ultimele stroape de Fanta, o sticlă foarte frumos ornată, primită cadou de la nişte prieteni foarte buni din Deva, plină pe sfert cu ce altceva decât o pălincă sănătoasă de Maramu din care cinstim ocazional. Neşte telefoane, printre care şi mândreţea mea de 8900, o capsulă de Frontline şi un cititor de cipuri pentru cheţei, că azi dau o fugă până la adăpost să le dau de papa şi să îi verific dacă au fost cuminţi. This is it. Maicăăăăăăăl.

D-ale bloggingului

Am înțeles și mi-am însușit citatele. Ce face un blogger când nu mai are bani? Pune un banner pe site. Ce face un blogger când nu are inspirație? Deschide drafturile. Dar întreb și io: ce face un blogger când nu mai are timp? Și chiar aș vrea un sfat practic, mai ales de la cei mai vechi în meserie. Că tocmai ce-am contribuit din nou la bunăstarea firmei de hosting și m-am luat cu mâinile de cap când am văzut câte posturi am scris în ultimele două săptămâni. Deși idei sunt căcălău. Ba, mai mult, îmi și uit cel puțin jumătate din ideile care îmi vin. So, ce drac să fac? Să devin blogger nocturn?

Cereti parola

nashu: o cunosti? http://o-lume-nebuna-de-tot.blogspot.com/ )
bryluku: iara incepi ma?
nashu: ce mah
nashu: ?
nashu: o trrimis virusu ceva>?
nashu: sau ce?
bryluku: da, da…
bryluku: zi parola
bryluku: ca io nu mai cred ca esti tu
bryluku: pana nu zici parola
PULAU: ce parola?
PULAU: mata!
PULAU: ii bun?
PULAU: nu am zis niciodaca ashga ceva
bryluku: atat am vrut sa aud
PULAU: dar nah

Lansari online

Două site-uri vă supun atenţie dumneavoastră, distinşi şi onorabili cetitori.

Primul dintre ele: noul blog al dragei mele prietene, Nicolle Stănese, mare amatoare de căţei, d-ăia care put, îs plini de pureci dar pentru aia tot îi plimbăm pe la teveu. Muuult mai fain decât vechiul bloguleţ. O combin să-mi promoveze căţeii pe blog . Check it out.

Al doilea vine cu o poveste. Evident, însoţită de o beţie. Să zicem că au trecut mai bine de trei ani de atunci. Când eu tocmai ce mă pregăteam să devin mire în faţa lui Dumnezeu, nu doar a Stării Civile. Şi pentru că e mare păcat să te însori treaz lumină, am tras un chef de pomină, de o noapte întreagă, cu baie la piscină şi vreo 4 lăzi de bere topite cât ai zice peşte. Chefuind în rând cu băieţii, Ancuţa. Cum care Ancuţa? Ancuţa, colegă şi prietenă de vreo 15 ani încoace, printre altele, cu foncţie la nunta care avu loc în ziua ceea. Era the flower girl, să zic aşa. Adică trebuia să construiască buchetele. Noa, numa bine că ne-am făcut toţi rangă şi-am ajuns acasă pe la 6 dimineaţa. Inclusiv Ancuţa. Io am apucat să dorm exact 55 de minute după un duş de juma de ceas, să-mi scot berea din păr. Când m-a sunat Ancuţa. “Ajută-măăăă cu bucheteleeeeee că nu mai poooooot”. Prin urmare, doo ceasuri mai târziu, mahmuri şi adormiţi, sorbeam din priviri victoria noastră împotriva buchetelor care ne-au distrus dimineaţa şi ne-au mâncat hodina. Daţi cu clicku acilea să vedeţi ce floare eram, nu alta.

Conversatie cu un virus

Hai, că m-am distrat de numa. A apărut ceva virus nou pe messenger. O cunoşti, şi o adresa de blogspot. Noa, cam juma din cei pe care-i cunosc îl au. Până de curând le-am tot închis căsuţele. Acu, însă, m-am gândit că de ce n-aş purta o conversaţie cu virusul. Că e foarte manierat.

xxx: o cunosti? http://romanisme-2000.blogspot.com/ )
xxx: o cunosti? http://romanisme-2000.blogspot.com/ )
bryluku: ma, tu esti un virus
xxx: intra ca nu e nici un virus
bryluku: esti virus
xxx: intra ca nu e nici un virus
bryluku: esti virus
xxx: intra ca nu e nici un virus
bryluku: esti virus
xxx: intra ca nu e nici un virus
bryluku: iti zic io ca esti virus
costa daniela: brb
bryluku: acuma unde fugi?
bryluku: virusuleeeeee

Mi-o cam dat cu tifla, ce-i drept. Îl aştept, cu buza umflată, să reluăm conversaţia de unde am lăsat-o.

Heh, a revenit. Cu ocazia asta am aflat că distinşii creatori de viruşi au sărit peste orele de gramatică.

xxx: sa intrii sa imi zici ce parere ai ca sigur recunosti personaju
bryluku: il stiu
bryluku: vechi prieten de-al meu

Scurta mea istorie cu calculatoarele

Prima mea profesie, înainte de aia de cameraman, a fost de pianist. Moştenire din mamă-n fiu. Cu succesuri repurtate pe la tot felul de Cântări ale României, pe la estivalurile de foncţionau pe vremea împuşcatului. Prin urmare, deştele mele au dezvoltat o dexteritate subită şi necontrolată. Era oarecum normal să înlocuiesc clapele cu tastele. Dacă mă vede cineva tastând, o fi zicând că-s cine ştie ce expertu lu peşte în ale computerelor. Ei bine, NU-S.
Dimpotrivă. Dacă îmi dai o şurubelniţă, un hard şi neşte cabluri o să mă găseşti în aceeaşi poziţie a gânditorului de la Hamangia. Draci, dacă nu era Dugy, n-aveam nici măcar blog, atât de solidă e relaţia mea cu computadorul şi chestiile instalate pe el. Am încercat dintotdeauna să am o relaţie de bun simţ cu calculatorul meu. Înţeleg că mă serveşte zilnic precum sclavii pe Cleopatra dar m-am străduit să îi ofer înapoi respectul meu. I-am pus rami drăgălaşi, să nu se chinuie bietul de el cu perversiunile la care îl supun, Corel, Photoshop, Mozilla şi-ncă vreo cinci programe deschise concomitent. Ba i-am luat şi un hard grăsălan, să nu-şi tocească sistemul coatele încercând să facă loc fişierelor în îngrămădeală. Deci am putea spune că are condiţii perfecte de muncă. Nu e ca şi cum ar lucra în mină.
Cu toate astea, cu toată bunăvoinţa mea, mi-o trage constant. Aaaaai, şi ce mi-o mai trage. Acu vreo două luni mi-a dat o dumă gigant, de mi-a inversat hardurile între ele. Am formatat C-ul, ca orice luzer fără diplomă în computadoare, ca să îmi dau seama ulterior că tocmai ce-am şters toată arhiva de pe hardul de back-up. Şi dă-i, şi trage, marcă banu, recuperează fişierele. Am făcut-o şi pe asta.
Asară, l-am lăsat întreg, viu şi nevătămat. Azi dimineaţă, zici că avea ciumă în ultimul stadiu. Juma de ceas l-am restartat de i-or sărit mucii pe pereţi, nimic. Nu lua absolut nicio comandă. Prin urmare, în această dimineaţă, am învăţat şi io cum să porneşti windowsul în safe mode, am scobit adânc în cunoştinţele mele despre System Restore, cu teama în sân că cine ştie ce fişierele dracului ma chierd, dar am dat clickul împăcat la suflet. De-acu încolo SCHIMBĂM FOAIA, MORTULE!

Demni de o flegma

Nu e seară să nu-l vedeţi pe unul dintre ei plimbându-şi verticalitatea pe la televiziunile de ştiri. Sorin Roşca Stănescu nu e supranumit degeaba “Naşul”. Doar el e inventatorul presei moderne, care scoate bani strângând lumea de coaie, nu? Pe Chireac îl ştiam de bou, nu şi de mafiot. Şi totuşi. Să vezi că şi din prost mai sare câteodată surprinzătorul. Cei doi ziarişti de un profesionalism remarcabil au dat-o în bară. Nu rău. Foarte rău, teribil. Şi totuşi, au o aprigă durere în cur. Ştiu că sunt atât de bine protejaţi încât întreg acest scandal nu va fi mai mult decât o picătură într-un pahar de apă. Dar continuă să exceadă în tupeu.
Ia, să-l văd eu deseară pe Ursu că îi ia în tărbacă pe amândoi. Şi pe Gâdea, pe Ciutacu, pe Badea şi restul flegmelor care activează pe la televizor şi se îmbracă în ţinuta salvatorilor poporului.
Nuuu, ei au cu toţii o temă de casă. Futai la Băsescu cât încape. În stupiditatea şi încrâncenarea lor, adunătura de cretini sceleraţi care performează la televizor nu îşi dau seama că fac mai mult rău decât bine. Că îi dau dreptate lui Băsescu să arunce dume de genul “coaliţia de la Grivco”. Îi oferă pe tavă un duşman de clasă cu care să se războiască. În loc să îl ignore, să îl facă dispărut din mass-media, idioţii îi cresc cota sub “pretextul” meseriei de jurnalist. Cel mai nepregătit student de la cea mai jalnică facultate de jurnalistică din ţară e de 10 ori mai ziarist decât oricare dintre cei numiţi mai sus.

L-am facut si pe asta om

Noa, l-am scos şi pe Băgă din foame. Jaba o dă el pe dupe colţ. Că dacă nu iera după spritul meu competitiv, şi-acu ar fi beut bere din glajă şi vin din stropitoare. Da noa, l-am obligat să fie domn. Că sânjele de medieşan e aprig, da-i trebe adversar pe măsură. Nu zic io. Vă las pe voi să judecaţi. Luaţi acilea primul experiment al maestrului, că aşa mă obligă să-i zâc, şi vedeţi acilea al doilea. Ăla reuşit, dacă mă întrebaţi pe mine. L-am făcut şi p-ăsta uom.

Baga iz now famous

Îl ştiţi pe Băgă. Da, da, băiatul cela ceva mai rotofei care ne face cu ou şi cu oţet pe toţi cei ce mai greşim literele pe tastatură sau confundăm covintele din dex. Noa, Băgă, pe lângă că e un băiat tare de treabă deşi rău de gură, e şi mare cuzinier. Adică dă bine cu ingredientele în tigaie. Deşi nu pare ). Noa, Băgă al nostru tocmai ce publică o reţetă absolutamente delicioasă. Senzaţionească aş spune dacă aş fi pe ştatul de plată de la oteveu. Numa că no, Băgă fiind orijinar de pe meleagurile Mediaşului nu le prea are el cu arta. Ştie el să amestece în oloi, da la prezentare, 4, stai jos. Acestea fiind râse, colectivul culinar al hambarului a decis să întindă o mână de ajutor băgătorului de seamă pentru a-l transforma în vedeta ce merită să fie. Poate-l angajează ăia de la Prima pentru emisiunea ceia cu vedetele care gătesc, drac mai ştie cum îi zice.
Că veni vorba. Guess cine e propreterul unui wok din acela senzaţional de vinde meşterul de pe Prima la Real. Să tot fie… EU. Nemaipomenită tigaia.
Prin urmare, prezentăm, aşa cum ar trebui prezentată, reţeta de paste cu fructe de mare a întâiului Băgător de Seamă.
Am respectat reţeta întocmai, dar nu m-am abţinut să nu scap nişte usturoi prin ea. Taie-mă, spânzură-mă, dar pentru mine nu există viaţă fără usturoi. Prin urmare, Băgă foloseşte pentru această reţetă următoarele: un kil de fruşte de mare (io am luat din real pe alese: 10 creveţi mari, 10 inele de calamar, 200 de grame de creveţi mici, 6 batoane de surimi iar restul până la un kil am ales din maldărul de fructe de mare scoici şi caracăţi. Pe ascuns, să nu mă vază responsabilii că mi le aleg ) o ţelinoacă, un pahar de vin, o juma de pachet de unt şi spaghete. Musai Barilla.
Ţelinoaca se taie după bunul plac. Aş paria că Băgă a tăiat-o a la Mediaş, în plotoage d-alea mari. Neee, că-i artist. Ţelinoaca se aruncă în uleiul încins musai d-ăla de măsline nefutut, ca să citez din autor. Dupe ce se rumeneşte, jumătatea de pachet de unt zboară şi ea în tigaie, la topit. Peste, fruştele, paharnicul de vin şi adio Roma. Merge foarte repede. Pastele fierte sar şi ele peste în oală şi fără figurăşenii, se halesc cât ai zice creveţi cu scoici cu calamar cu cărăcătiţi crabi şi neşte alte mişcătoare.