Intalnire cu un ambasador veritabil

Eram în urmă cu câteva zile la o masă încărcată cu oameni din online-ul sibian.

Bloggeri sibieni, medieșeni, adunați pentru un eveniment în centrul Sibiului. Așteptam un invitat special, anunțat de organizatori. Și, întâmplător, singurul scaun liber din întreaga încăpere era cel de lângă mine. Prins în conversații mă trezesc că se așează lângă un domn micuț de statură, îmbrăcat cu o eleganță aproape de perfecțiune. Ambasadorul Marii Britanii în România, Excelența Sa, domnul Martin Harris. Și, nu știu cum, e prima dată când îmi e ușor, mie, care nu suport polologhiile de titluri, să înșir aceste titluri. De Excelență. Și de Domn.

Martin Harris este un om extraordinar. Așa cum ar trebui să fie toți cei care sunt trimiși la mii de kilometri distanță și puși să reprezinte de unul singur imaginea, gândirea, politica, strategia unei țări. Doar oamenii extraordinari pot face diplomație. Martin Harris a sosit la Sibiu în plin scandal legat de exportul de carne de cal. A venit în timpul ping-pong-ului dintre presa britanică și cea românească legată de imigrația peste Canal. Și a venit la câteva zile după jalnica prestație a ambasadorului României în Marea Britanie. Harris vorbește româna mult mai bine decât vorbește Jinga engleza. Și asta nu e lucru puțin, pentru că româna e oricum, numai ușor de învățat nu. Dar nu abilitățile sale lingvistice m-au impresionat. Ci șarmul, jovialitatea, modul în care își compunea fiecare frază adresată. Și nu încetam să mi-l imaginez la aceeași masă cu scorțoșii ce compun diplomația românească. Scoțianul ambasador al Marii Britanii a primit o sarcină dificilă în a împăca rigiditatea insulară cu aviditatea românească. Sincer, nu i-am urmărit activitatea dar în cele 45 de minute petrecute împreună m-a convins că ar putea împăca și ungurii cu românii.

Editorial apărut în Turnul Sfatului