Usturoi, un fel de garlic, dar romanesc

Nu e important cine e, dacă îmi e prieten sau nu, dacă îl plac sau nu. ân țara asta prea se fac multe pe pupe și prietenii ca să pot îndemna la așa ceva. Și dacă nu l-aș fi cunoscut (deși îl cunosc) și dacă nu mi-ar fi prieten (deși îmi e) și dacă nu l-aș plăcea (deși îl plac, te pup, mo!) aș fi scris aceleași rânduri. Din simplul fapt că filmul acesta merită și pentru că sunt mult prea puține povești despre performanță răsplătită în țara asta.

Usturoi, pe lângă povestea sa superhaioasă, pe lângă distribuția plină de bloggeri, și ei, prieteni de-ai mei, e într-un mare fel. Arată impecabil, zici că e turnat și post-procesat în studiouri hollywoodiene, subiectul e căcător. Am o singură nemulțumire legată de film… că nu e gata. Și că știu deja trailerele pe de rost. Și vreau mai mult.

Pentru Groparul, căci de el e vorba, povestea de acu înainte pare mai simplă. Ca deobicei, în jurul unei idei faine, în jurul oamenilor care performează, s-au strâns rapid mulți alții. Cristi și Victor au oferte individuale din care vor rezulta bani ce vor merge spre Usturoi. Blogal Initiative a lansat o idee asemănătoare, adună onlineri dispuși să își închirieze munca pentru a strânge fonduri ce vor merge tot spre Usturoi iar până când toate acestea se vor transforma în dolarii ce asigură post procesarea filmului, like-urile de pe Reelhouse au mari șanse să ia forme de bancnote verzui. Deci apăsați cu încredere butonul.