Cum de ceva vreme nu mai am niica de făcut, adică activităţi extrasportive, cum avui în ultima lună, mi-am propus să mă apuc de curăţenie. În primul rând în dulapul de haine, că mă căsăpeşte muierea de mai pică teancul de tricouri când deschide uşa iar apoi în calculatoare. În cel de-acasă am terminat în vreo două ceasuri dar pe ăsta de birou cred că îmi ia măcar o săptămână. Şi tot la capitolul curăţenie, am luat la verificat şi stocurile online, poze şi filmuleţe pe youtube. Am şi uitat de ăsta. Pfii, ce m-am mai distrat la momentul cu pricina. Dacă aveţi cinci minute de pierdut, cetiţi un pic şi comentariile la film. Ca să vedeţi cât de retardat poate fi consumatorul de online din România. Că ăsta chiar e caz de manual, de prostan care priveşte cinci secunde şi apoi îşi dă cu părerea şi emite el judecăţi de calitate. NOT!!!
Să zicem că intelectul nu este punctul lui forte. Având în vedere că lumea i se adresează cel mai des cu “… esti un gunoi”, prea bine n-are cum să se simtă în pielea lui. Ghici, ghicitoarea mea… P.S. Ştiu că i se aplică şi lui Dado, dar nu, nu e el.
O prietenie care nu se distruge atât de uşor pe cât cred naivii care îl huiduie pe cavaler la fiecare meci. Are la bază două pietre de fundaţie cât China de mari. Verzişorii şi verzişorii. Ba pardon, cincisutica de iepuroi parcă e mov.
Trecutul, prezentul, prezentul şi viitorul studiază gânditori viitorul. Ce drac am vrut să zic oare? Aaa… a reînviat dovada.
The best for last. Stimabilul, inegalabilul, pupincuristul de serviciu, la datorie printre aplaudacii răsplătiţi cu tricoaie Emag. În exercitarea îndatoririlor de serviciu, curlimbismul. Mă mir că n-are bube la gură. Sau spume la cum s-a gătat meciul.
Aj vrea să zic că n-am nimic cu ungurii. Da nu poc. Nu prea ştiu io de ce, da ştiu că de cum aud primele acorduri din “S-a suit Horty pe cal…” îmi fug ochii după prima masă pe care să mă urc, să rup cămeşa şi să urlu din toţio bojocii “dă-te-n pizda mătii joooooooos”. Funneh de altfel povestea asta a românilor cu ungurii, dătătoare de bancuri şi de rivalităţi eterne. Că acuma noa, tre să recunosc, nu i-aş da în cap unui ungur numa pentru că-i ungur. De fapt, nu i-aş da nicicum în cap. Da ceva pe limbă tot că aş avea. Da ia vedeţi ce descoperi unguru bulan din redacţie, mă scuzaţi domnu redactor şef, da acilea-mi permit, că-s la mine în hambar. Cică urmează meciul de hochei dintre Ungaria şi Ungaria. Ba nu, pardon, dintre România şi Ungaria. A, nu, dintre Ungaria şi Ungaria, n-am greşit. Ia videţi voi lotul de hochei masculin al României. Nu vă chiorâţi după români, că vi i-am bolduit. Îz numa doi.
Rajmond Fulop (SCM Fenestela 68 Braşov), Szabolcs Papp (SC Miercurea Ciuc), Istvan Nagy (Ujpest TE), Attila Goga (SCM Fenestela 68 Braşov), Joszef Adorjan (SCM Fenestela 68 Braşov), Endre Kosa (SC Miercurea Ciuc), Csaba Nagy (SCM Fenestela 68 Braşov), Istvan Antal jr. (SC Miercurea Ciuc), Zsolt Mastaleriu (Steaua Bucureşti), Levente Zsok (SC Miercurea Ciuc), Szabolcs Szocs (SC Miercurea Ciuc), Zsombor Antal (SCM Fenestela 68 Braşov), Ede Mihaly (SC Miercurea Ciuc), Csanad Virag (SC Miercurea Ciuc), Zsolt Molnar (SC Miercurea Ciuc), Ioan Timaru (Steaua Bucureşti), Levente Peter (SCM Fenestela 68 Braşov), Ervin Moldovan (SC Miercurea Ciuc), Tivadar Petres (Miskolcs), Zsolt Balint (SCM Fenestela 68 Braşov), Mihail Georgescu (Steaua Bucureşti), Robert Peter (SCM Fenestela 68 Braşov), Otto Biro, Adrian Catrinoi (Steaua Bucureşti)
Îl căutam acu vreo juma de ceas p-un nene din Sibiu care creşte reni. Am mai făcut acu vreo trei ani un material cu el da no, memoria nu e chiar punctul forte, prin urmare, nu mai ştiam cu exactitudine pe unde stă domnul respectiv, doar strada. Şi ne-am gândit că întrebăm. Ce dreaq, nişte reni nu pot trece chiar nevăzuţi într-un ditai cartier de case.
Probabil de la faptul că eram trei hăndrălăi ni s-a tras. Cert e că am oprit maşina în dreptul unei domnişoare relativ prezentabilă. “Nu vă supăraţi, nu ştiţi cumva pe unde stă domnul care creşte reni?” La care ea, cu o flegmă totală: “Auzi bă, dacă tot vrei să te bagi în seamă cu mine nu mă lua cu dume de astea cu reni”. Noa, ce drac să-i mai zici. Maxim să-i povesteşti de Moş Crăciun.
In urmatorul minut ma opresc din ras. Pana atunci n-am mai multe de zis decat “sa-ti fie rusine, Dinu Patriciu” bate la curu gol pe “draga Stolo”. Cum ii tremura lui vocea. Micul opresionat al mogulilor. Facut posta de imbuibati
nashu: o cunosti? http://o-lume-nebuna-de-tot.blogspot.com/ )
bryluku: iara incepi ma?
nashu: ce mah
nashu: ?
nashu: o trrimis virusu ceva>?
nashu: sau ce?
bryluku: da, da…
bryluku: zi parola
bryluku: ca io nu mai cred ca esti tu
bryluku: pana nu zici parola
PULAU: ce parola?
PULAU: mata!
PULAU: ii bun?
PULAU: nu am zis niciodaca ashga ceva
bryluku: atat am vrut sa aud
PULAU: dar nah
Hai, că m-am distrat de numa. A apărut ceva virus nou pe messenger. O cunoşti, şi o adresa de blogspot. Noa, cam juma din cei pe care-i cunosc îl au. Până de curând le-am tot închis căsuţele. Acu, însă, m-am gândit că de ce n-aş purta o conversaţie cu virusul. Că e foarte manierat.
xxx: o cunosti? http://romanisme-2000.blogspot.com/ )
xxx: o cunosti? http://romanisme-2000.blogspot.com/ )
bryluku: ma, tu esti un virus
xxx: intra ca nu e nici un virus
bryluku: esti virus
xxx: intra ca nu e nici un virus
bryluku: esti virus
xxx: intra ca nu e nici un virus
bryluku: esti virus
xxx: intra ca nu e nici un virus
bryluku: iti zic io ca esti virus
costa daniela: brb
bryluku: acuma unde fugi?
bryluku: virusuleeeeee
Mi-o cam dat cu tifla, ce-i drept. Îl aştept, cu buza umflată, să reluăm conversaţia de unde am lăsat-o.
Heh, a revenit. Cu ocazia asta am aflat că distinşii creatori de viruşi au sărit peste orele de gramatică.
xxx: sa intrii sa imi zici ce parere ai ca sigur recunosti personaju
bryluku: il stiu
bryluku: vechi prieten de-al meu
Prima mea profesie, înainte de aia de cameraman, a fost de pianist. Moştenire din mamă-n fiu. Cu succesuri repurtate pe la tot felul de Cântări ale României, pe la estivalurile de foncţionau pe vremea împuşcatului. Prin urmare, deştele mele au dezvoltat o dexteritate subită şi necontrolată. Era oarecum normal să înlocuiesc clapele cu tastele. Dacă mă vede cineva tastând, o fi zicând că-s cine ştie ce expertu lu peşte în ale computerelor. Ei bine, NU-S.
Dimpotrivă. Dacă îmi dai o şurubelniţă, un hard şi neşte cabluri o să mă găseşti în aceeaşi poziţie a gânditorului de la Hamangia. Draci, dacă nu era Dugy, n-aveam nici măcar blog, atât de solidă e relaţia mea cu computadorul şi chestiile instalate pe el. Am încercat dintotdeauna să am o relaţie de bun simţ cu calculatorul meu. Înţeleg că mă serveşte zilnic precum sclavii pe Cleopatra dar m-am străduit să îi ofer înapoi respectul meu. I-am pus rami drăgălaşi, să nu se chinuie bietul de el cu perversiunile la care îl supun, Corel, Photoshop, Mozilla şi-ncă vreo cinci programe deschise concomitent. Ba i-am luat şi un hard grăsălan, să nu-şi tocească sistemul coatele încercând să facă loc fişierelor în îngrămădeală. Deci am putea spune că are condiţii perfecte de muncă. Nu e ca şi cum ar lucra în mină.
Cu toate astea, cu toată bunăvoinţa mea, mi-o trage constant. Aaaaai, şi ce mi-o mai trage. Acu vreo două luni mi-a dat o dumă gigant, de mi-a inversat hardurile între ele. Am formatat C-ul, ca orice luzer fără diplomă în computadoare, ca să îmi dau seama ulterior că tocmai ce-am şters toată arhiva de pe hardul de back-up. Şi dă-i, şi trage, marcă banu, recuperează fişierele. Am făcut-o şi pe asta.
Asară, l-am lăsat întreg, viu şi nevătămat. Azi dimineaţă, zici că avea ciumă în ultimul stadiu. Juma de ceas l-am restartat de i-or sărit mucii pe pereţi, nimic. Nu lua absolut nicio comandă. Prin urmare, în această dimineaţă, am învăţat şi io cum să porneşti windowsul în safe mode, am scobit adânc în cunoştinţele mele despre System Restore, cu teama în sân că cine ştie ce fişierele dracului ma chierd, dar am dat clickul împăcat la suflet. De-acu încolo SCHIMBĂM FOAIA, MORTULE!
Nici nu ştiu exact pe când e făcută poza asta. Să tot fie 12-13-14-15 ani. Sursele zic că e din clasa a 11-a. De betoci ce eram, io nu-mi mai aduc aminte când a fost făcută. Giniţi un pic scheletul din stânga mea care-şi ţine galeş mâna pe umărul meu. Noa, acu giniţi poza de mai jos. Aceeaşi privire galeşă, mânca-l-ar tata. Ai dreacului beţivi ). În ordinea de pe tricouri, Boz, Moghiţă, Prună, Piratu, Popsanul şi Brilocea.
Simonica: bine ca esti tu destept
bryluku: meaning?
Simonica: am primit o mie de mesaje de compatimire
Simonica: chiar ai 60 de kile
Simonica: saraca
Simonica: si cat te mai faci, inca…..
bryluku: muhahahaha
Simonica: porc
Simonica: boule
bryluku: creca ma duc acasica mai devreme
Simonica: asa si
Simonica: faci si tu ceva de mancare?
bryluku: ma gandeam sa iti fac ceva bun de papa
bryluku: sa fiu sigur ca ajungi la 60 de kile
Simonica: =))
bryluku: ca sa am de ce rade
Simonica: te rog sa te potolesti
Simonica: daca ajung la 60 o sa fiu foarte demoraliyata
Simonica: vai de capul meu
bryluku: de ce? o sa fii rotofeie si dragalasa
.jpg)
