Fie-va mila de un biet catel

De dimineață. Mă trezesc ÅŸi eu ca omul ÅŸi mă întind din toate încheieturile în fața ferestrei. Curios să văd dacă a mai nins, dacă se vede maÅŸina sub stratul de zăpadă, cât o să îmi ia să o curăț, ÅŸtiți voi, gânduri d-astea de dimineață de iarnă. Când văd o mogâldeață care se ținea după unul ÅŸi altul care veneau sau plecau la servici. Tremura toată de zici că avea Parkinson, cu țurțuri agățați de fiecare păr, complet înghețată. Am organizat rapid echipa de salvare, cu Å¢ica ÅŸi Tănă ÅŸi-am plecat după ea, sperând să nu fie atât de speriată încât să fugă de noi. Nici vorbă. S-a cuibărit în geaca mea de zici că acolo s-a născut, ÅŸi-a băgat boticul adânc în falduri ÅŸi a adormit. Atât de ostenită era. Evident că n-a refuzat bolul de lapte nici păturica pe care să poată dormi în căldura bucătăriei mele. Dar de abia acum începe partea grea. Normal că nu o pot lăsa din nou afară. Iarna e nemiloasă cu puiuții, mai ales unul slăbuț ca ea. Prin urmare, din momentul acesta îi caut un stăpân. Bun, milos ÅŸi care să vrea să o grijească, unul care să îi salveze viața. Dacă vreți cățeluÅŸa, sunați-mă degrabă, 0745.320.343. V-o ofer cu toată ceremonia, deparazitare, internă, externă, vaccin, carnet de sănătate, tot tacâmul. Mai are nevoie de niÅŸte păpică ÅŸi un loc unde să doarmă. Vă rog frumos, faceți-vă milă de un cățeluÅŸ, că tot vine Crăciunul.