Mămăligă dacă vrei. Dacă vrei un căţeluş, te rezolv acuş, acuş. Şi cu rima în traistă, să vă zic niţel şi cum fu campania de adopţii din weekend. Mă, nu foarte reuşită. Ori am umplut Sibiul de căţei şi nu mai există doritori pentru că toţi au trecut deja pe la campaniile Animal Life şi s-au lipit de câte un căţeluş ori piticii au ieşit din zodia lor norocoasă. Pentru că după două ture în care am dat tot câte 15 piticei, ultimele trei dăţi n-au fost cele mai reuşite din punctul micuţilor de vedere. În fine, încercarea moarte n-are. Şi ori că dăm 20 ori că dăm 2, de renunţat nu renunţăm. Nu înţeleg însă altceva: oamenii. Nu îi înţeleg pe ăia care sună la orice oră din zi şi din noapte şi dau comenzi. “Am găsit o pisică. Să veniţi ACUM să o luaţi”. ACUM??? No shit! Păi nu eşti tu aşa nesimţită, de exemplu? Se spune te rog frumos, puteţi veni acum, hai să găsim împreună o soluţie. Pe banii mei, pe timpul meu eşti cam nemernic să-mi comanzi. Că animăluţul oricum îl iau dar ar fi mai frumos să nu te porţi ca un ţăran prost. A, şi pentru ăia care vin şi “lasă” câte un căţel în ţarcul de adopţii după care dispar ca măgarii în ceaţă, decât să îl aruncaţi acolo veniţi cu el, spuneţi care e povestea că o soluţie există. Dar aşa, riscaţi să aruncaţi un căţel bolnav, care să îi îmbolnăvească şi pe ceilalţi. Şi atunci nici 50 de molifte nu vă scapă de Dumnezeii pe care vi-i trag. Da, nu şi-a murdărit rochia de mireasă
N-are cum să fie altfel decât vedetă, după ce-a trecut prin ce-a trecut. Pisilicul cât un pumn a fost găsit într-o spălătorie auto acum 10 zile. După cum arătau rănile şi după locul în care a fost găsită, am presupus că piticul s-a adăpostit în motorul unei maşini şi a fost prins de motor când maşina a pornit. Iar de acolo a evadat când maşina a fost adusă la spălat. Cert este că am găsit-o cu stomăcelul pe afară dar veselă şi vioaie. Spre surprinderea mea, pisicuţa mânca feliuţele de crenvurşti primite de la oamenii de treabă de la spălătorie. Am dezinfectat-o, curăţat-o, cusut-o iar Cristina a găzduit-o până s-a pus pe picioare iar acum îi căutăm stăpân. Şi că veni vorba de stăpâni pentru animalele străzii, mâine, a.k.a. sâmbătă, de la ora 10, în Piaţa Mică din Sibiu venim din nou cu tribul de căţeluşi şi pisicuţe care îşi caută viitorii stăpâni. Vom fi în parcarea din faţa Casei Artelor, n-aveţi cum să ne rataţi. Be there!
Primarul Edler a condus Sibiul pentru o perioada de zece ani intre 1884 si 1894. El provine din familia Hocmeister, una din familile importante ale istoriei Sibiului.
Mandatul sau poate fi caracterizat drept unul a construirii intregului oras. Se construiesc multe cladiri publice, iar noile cartiere se dezvolta rapid. Astfel in 1884, patinoarul va fi electrificat. In 1885 este infiintat cazinoul ungar iar un an dupa este deschisa Casa de economii postala a Ungariei. Tot in acelasi an se contruieste un turn in Piata Bastionului dat in folosinta pompierilor. Terenul din zona bastionului Haller este parcelat si dat spre folosinta in 1886 (este vorba de strazile Blaga, Noica, Hegel, etc…). Lucrarile in zona sunt continuate cu regularizarea pantei dintre Gara si strazile Magheru si Av. Iancu. In Subarini se amenajeaza drumul pana in Padurea Dumbrava. In 1892 se amenajeaza terenul din zona Pietei Cluj. Cale ferata este deschisa spre Avrig si Cisnadie. In 1886 se deschide scoala primara romaneasca de fete din strada Saguna. Se redeschide teatrul orasului in 1887. Un an mai tarziu se deschide brutaria de pe strada Turnu Rosu (cunoscuta de sibieni si astazi drept “Manotanta“) fiind prima ce functiona pe baza masinilor cu aburi. Prima linie telefonica este deschisa in oras in 1885.
Armata isi deschide noi cazarmi in 1891 si 1892 (este vorba de cele de pe bulevardul Milea respectiv Calea Dumbravii). Tot in 1892 noua cladire a Comandamentului militar (unde astazi este agentia CFR de pe Balcescu). Aceeasi armata isi muta poligonul de tragere din Dumbrava Sibiului in Gusterita.
Primarul se va retrage din functie in 1894, in locul sau fiind numit Josef Drotleff. Comitii sasilor in perioada mandatului sau fiind Moritz von Brennerberg, Gustav Thalmann si interimar contele Andreas Bethlen, ministru al Agriculturii in regatul Ungariei, acesta fiind primit in oras cu mult fast.
Dacă toţi ar fi aşa… O gaşcă de copii de pe strada Rusciorului din Sibiu a găsit o căţeluşă mică şi drăgălaşă. În loc să dea cu pietre după ea, să o facă minge de fotbal, cum se obişnuieşte, au luat-o de pe stradă, au îngrijit-o cât de bine au putut şi apoi au început să întrebe în stânga şi în dreapta de un potenţial stăpân. Aşa au ajuns şi la noi şi promit că o să îi ajut pe cât de mult se poate, până o să îi găsească un stăpân.
“Noi, copiii de pe strada Rusciorului, va rugam sa ne ajutati sa-i gasim stapani buni, micutei Puka!
Este maronie, frumusica foc, cat doi pumnuleti si am gasit-o in strada ghemuita langa fratele ei mort, strivit de rotile unei masini….Am hranit-o, i-am alinat spaima si am protejat-o asa cum am stiut noi mai bine, micutii…. Dar curand vom incepe scoala iar Puka va ramane din nou in strada, mititica!…A nimanui cu gramezi de pericole in jur…. Vrem sa o ajutam sa traiasca si va va fii recunoscatoare dvs. daruindu-va zi de zi dragostea si dragalasenia ei sincera. Va multumim ca ne-ati ascultat rugamintea si vom fii fericiti sa auzim ca Puka noastra va avea curand o casa unde sa locuiasca pentru intotdeauna!”
Dacă puştii de pe Rusciorului v-au impresionat măcar la fel de mult ca pe mine, puteţi să o adoptaţi pe Puka dacă sunaţi la numărul de telefon 0721.157.104
Lăsând deoparte tendinţele xenofobe care, de ce să nu recunosc, mă apucă în repetate rânduri lovindu-mă de fel de fel de experienţe neplăcute, întotdeauna am avut oroare de modul în care ţiganii îşi cresc copiii. Romii, de fapt, că ţiganii sunt altceva. Cum la ei sporul de natalitate îl depăşeşte chiar şi pe cel al Chinei, pot doar să presupun că îi cam doare-n penis dacă din când în când le mai moare unul. Ba poate chiar se bucură dacă moare după doi ani, când nu mai vine indemnizaţia de mamă. Cu bucuratul am exagerat un pic. Oricum, nu e un capăt de lume. Iarnă, vară, copiii ăia sunt în puţa goală, ori terminaţi de căldură cu capul bombardat de radiaţii, ori cu picioarele degerate. Stau în fund între gunoaie, bagă în gură toate porcăriile stătute la soare în containere, plm, trist. Că sunt copii, indiferent din ce fofoloancă provin, tot copii sunt. Şi-i naşpa să îi vezi cum se chinuie. Cred că am îmbrăcat vreo cinci generaţii de puradei la ultimele curăţenii prin dulap. Şi tot degeaba. Mai degrabă mi-au vândut tricourile în târg decât să le pună pe copii. Orişicât, deviez, că nu asta vroiam să vă spun. De fapt, o mică legătură este. O paralelă cu animalele. Cuţulica asta micuţă şi drăguţă m-a topit cu totul. De mult n-am mai văzut o căţeluşă aşa deşteaptă şi descurcăreaţă, îi scapără ochii de dăşteaptă ce e. Se vede pe ea. Lăsată borţi pe stradă de te miri ce maidani în căutare de o aventură de-o noapte, pitica şi-o fi căutat zile în şir un loc unde să fete. Şi presupun că n-a găsit, din moment ce şi-a confecţionat propriul culcuş. A găsit nişte copaci cu rădăcini generoase şi a săpat de i-a ieşit pe ochi, până a făcut un culcuş cât de cât potrivit pentru viitorii puradei. Care evident că n-au ezitat să apară în grup de patru. Başca faptul că şi-a confecţionat hotelul în ditai centrul istoric. Deci stă la cinci stele. Puişorii sunt bine sănătoşi, feriţi de soare, feriţi de ploaie iar ea e o drăguţă şi jumătate. Pana mea, lecţie de viaţă pentru om. Un amărât de căţel, despre care se zice că e net inferior ca inteligenţă omului se pişă pe sute de nemernici care îşi batjocoresc copiii. Câinele poate, omul nu? Că tot vorbim de ordinea firii.
Acu vine partea a doua a poveştii. Cât de deşteaptă e pitica, are o mică mare problemă. E car friendly, ca să folosim o expresie de bonton. Şi până acum şoferii au frânat cât au frânat, până va veni unul. La fel, puişorii vor începe azi mâine să patruleze. Şi e păcat de toată strădania ei de până acum să sfârşească sub roţile te miri cărei maşini. Aşa că, dacă vreţi un prieten inteligent, devotat, ingenios, pitica e ideală. Mai ales că deja a demonstrat că poate. Cel mai probabil aveţi numărul meu, pentru cetitorii mai noi e 0745.320.343 iar dacă preferaţi tastele, daţi un mesaj la crocodilu la brylu.ro. Şi e a voastră. Cu sau fără puiuţi.
Una dintre figurile marcante ale vieţii economice sibiene de la sfârşitul secolului al XIX-lea, Carl Wolff este alături de Partenie Cosma unul dintre finanţiştii de valoare ai urbeii, care a lăsat o adevarată moştenire în urmă.
Născut la Sighişoara în 1849, studiază Dreptul la Viena şi Heildelberg, unde în 1869 îşi primeşte titlul de doctor în Drept. La 22 de ani devine redactor al revistei „Neue freie Presse” din Viena. După trei ani revine la Sibiu şi preia conducerea „Siebenburgisch Deutches Tagesblatt”. Din aceasta poziţie, va milita pentru recunoaşterea completă a românilor ca cetăţeni ai Imperiului şi a susţinut relaţiile economice cu România.
Dupa perioadă jurnalistică, Carl Wolff devine directorul Casei de Economii din Sibiu. Din această poziţie el se va implica in lansarea Societăţii de Asigurări „Transylvannia” şi apoi a cooperatiei Raiffeisen, în 1895. De altfel de la demersul lui Wolff de creare a creditului funciar se va naşte un întreg lant de astfel de structuri de creditare funciară, ajungându-se la 185 de astfel de instituţii financiare în 1927 în tot sudul Transilvaniei, fiind un element principal în creşterea productivităţii agricole a acestei regiuni, peste 20.000 de familii din mediul rural al sudului provinciei profitând de serviciile financiare.
Va susţine unele proiecte investiţionale de anvergură ale Sibiului, cum a fost centrala hidro-electrică ce va deservi oraşul începând cu 1896. Împreună cu Partenie Cosma va ajuta nenumarate alte afaceri ce necesitau energie electrică şi va susţine alte proiecte importante pentru oraş cum va fi introducerea tramvaiului în 1905. Pe langâ proiectele sale financiare şi de infrastructură (prin demersurile sale, Sibiul si implicit Transilvania devenind una din primele regiuni cu servicii electrice proprii din Europa), el se va apleca şi asupra turismului, fiind un sustinator al dezvoltării Păltinişului, ca staţiune de iarnă după modelul austriac.
În această perioadă se va implica şi în viaţa politică şi administrativă a oraşului. Între 1881 şi 1887 a reprezentat minoritatea germana în Parlamentul National de la Budapesta. Prin calităţile sale de negociator va face să schimbe planurile guvernului maghiar în ceea ce priveşte reţeaua de cale ferată a regiunii, conexand Sibiul cu restul ţării, prin o serie de noduri ferate, ce iniţial nu existau şi fără de care oraşul urma a fi izolat.
Va muri la Sibiu în 1929. A fost un adevarat pionier al timpului său şi un vizionar. Proiectele sale rămân capitale pentru Sibiu şi pentru Transilvania, ajutând la modernizarea oraşului şi a provinciei. Comunitatea îi va mulţumi dupa 1990, azilul de batrani, nou construit purtându-i numele.
S-a născut la Sibiu în 1989. Începe gimnastica la CSS Sibiu. Câştigă concursuri internaţionale la numai 9 ani, în 2001 devenind campioana României la junioare. În 2002 se alătură lotului junior de gimnastică al României. Astfel devine campionă europeană în 2004.
În 2005 se alătură lotului olimpic al României. Este medaliată cu argint la campionatele europene din 2006 şi la campionatele naţionale. Participă la campionatul mondial dar nu câştigă o medalie. În schimb cucereşte medalia de aur la Grand Prix-ul de la Glasgow. Alte medalii importante sunt câştigate în 2007 la europenele de la Amsterdam. La campionatul mondial câştigă două medalii de argint.
În 2008 câştigă alături de echipa României medalia de bronz la Olimpiada de la Beijing. După Olimpiadă se retrage din activitatea competiţională şi revine la Sibiu.
P.S. Mă bucur faptul că mi-a revenit mie onoarea să scriu despre una dintre cele mai importante gimnaste ale ultimilor 20 de ani.
Prea am luat eu pauză de la salvat căţei în ultimele două săptămâni, tot ocupat cu fel de fel de festivaluri ca să nu mă trezesc cu un val pe cap. De dimineaţă, sună telefonul. Un cuţulache s-a blocat într-un şanţ din apropiere de Şelimbăr. Mers, luat, curăţat, găsit adăpost, cuţul bine mersi. Nu trec 15 minute, sună iară telefonul. Cuţu abandonat, nasol, aproape de şosea, şanse 90% să sfârşească sub roţile unei maşini. La faţa locului, surpriză. Cuţul erau de fapt 8 cuţi, 7 mititei rău de tot şi mămica lor. Din fericire, e very good to know people who knows people. Dintr-una într-alta, în 15 minute am reuşit să le găsim un stăpân temporar care să ni-i cazeze până la campania de adopţie de sâmbătă. Şi să revenim la partea not so good. La lăbarul nemernic care i-a aruncat într-un parc părăginit. Faptul că le-a dus o cuşcă în care de abia încăpeau doi şi le-a adus şi mama e un gest frumos, dar nu compensează nemernicia comisă. Deci NU poţi dormi liniştit la noapte, pentru că NU ai făcut nicio brânză. Sunt alţii care au avut grijă de asta.
Prin urmare, sâmbătă la ora 9 avem campanie de adopţii în Piaţa Mică din Sibiu. Dacă nu mai aveţi răbdare până atunci, daţi un fir la 0745320343 şi vă asigur eu pe cuvânt de cercetaş că unul dintre purceluşii ăştia e al vostru.
Şi că tot e vremea filmuleţelor, dar mai ales pentru că nu mai e mult până se depun declaraţiile de venit din care statul îşi va lua obolul de 2%, să prezentăm şi punctul de vedere al căţeilor. Căţeii nu se supără dacă vă donaţi cei 2% la SMURD. Pentru că ştiu că banii aceia se duc la fix, exact unde trebuie. Nu se supără nici dacă se duc către alte organizaţii “de oameni”. Căţeii în general nu se supără. Vecinii lor bipezi ar face ca toţi dracii dacă ar veni vreunul să le spună că dă 2% la căţei. E, ce să-i faci? De aia un cuţu va fii întotdeauna un prieten mai bun decât un biped. Dar dacă cumva consideraţi problema noastră, a căţeilor, ca fiind una gravă şi care are nevoie de sprijin, pe ANIMAL LIFE găsiţi toate datele necesare ca să direcţionaţi cei 2% din impozit către noi. Din banii ăia o să fim duşi la doctor, spălaţi, deparazitaţi, vaccinaţi, sterilizaţi, iar cei mai norocoşi dintre noi vor pleca spre noua lor casă, departe de nenii ăştia răi care ne bat, ne dau ciocane în cap sau ne calcă cu maşina. Ăştia suntem noi.
“Brylu este un câine mic fată (30 cm). Ea seamănă cu un Schnauzer miniatură. Ea este luminos, foarte prietenos şi jucăuş. Se merge bine cu alţi caini. Brylu dragoste care rulează pe o lesă şi este housebroken. Aşa a tradus google translate din germană în română descrierea lui Eustache pe pagina de internet a asociaţiei din Germania. O mai ţineţi minte pe micuţa Eustache? Căţeluşa găsită îngheţată înainte de Crăciun, adoptată temporar de brilinskoi iar apoi adoptată şi readoptată de mai multe familii de prin Sighie şi apropieri. Într-un final, deşi ni s-a rupt sufletul după ea, Stache a trebuit să plece în Germania. Că aici n-am reuşit să găsim pe nimeni potrivit pentru ea. Din fericire, piciul o duce bine în străinătăţuri, are o nouă familie care sper că o apreciază mai mult decât cei de-aici. Te pup, iubita.