Cutu, cutu, na Grivei

Mămăligă dacă vrei. Dacă vrei un căţeluş, te rezolv acuş, acuş. Şi cu rima în traistă, să vă zic niţel şi cum fu campania de adopţii din weekend. Mă, nu foarte reuşită. Ori am umplut Sibiul de căţei şi nu mai există doritori pentru că toţi au trecut deja pe la campaniile Animal Life şi s-au lipit de câte un căţeluş ori piticii au ieşit din zodia lor norocoasă. Pentru că după două ture în care am dat tot câte 15 piticei, ultimele trei dăţi n-au fost cele mai reuşite din punctul micuţilor de vedere. În fine, încercarea moarte n-are. Şi ori că dăm 20 ori că dăm 2, de renunţat nu renunţăm. Nu înţeleg însă altceva: oamenii. Nu îi înţeleg pe ăia care sună la orice oră din zi şi din noapte şi dau comenzi. “Am găsit o pisică. Să veniţi ACUM să o luaţi”. ACUM??? No shit! Păi nu eşti tu aşa nesimţită, de exemplu? Se spune te rog frumos, puteţi veni acum, hai să găsim împreună o soluţie. Pe banii mei, pe timpul meu eşti cam nemernic să-mi comanzi. Că animăluţul oricum îl iau dar ar fi mai frumos să nu te porţi ca un ţăran prost. A, şi pentru ăia care vin şi “lasă” câte un căţel în ţarcul de adopţii după care dispar ca măgarii în ceaţă, decât să îl aruncaţi acolo veniţi cu el, spuneţi care e povestea că o soluţie există. Dar aşa, riscaţi să aruncaţi un căţel bolnav, care să îi îmbolnăvească şi pe ceilalţi. Şi atunci nici 50 de molifte nu vă scapă de Dumnezeii pe care vi-i trag. Da, nu şi-a murdărit rochia de mireasă

Campanie de adoptii cu o pisi vedeta

N-are cum să fie altfel decât vedetă, după ce-a trecut prin ce-a trecut. Pisilicul cât un pumn a fost găsit într-o spălătorie auto acum 10 zile. După cum arătau rănile şi după locul în care a fost găsită, am presupus că piticul s-a adăpostit în motorul unei maşini şi a fost prins de motor când maşina a pornit. Iar de acolo a evadat când maşina a fost adusă la spălat. Cert este că am găsit-o cu stomăcelul pe afară dar veselă şi vioaie. Spre surprinderea mea, pisicuţa mânca feliuţele de crenvurşti primite de la oamenii de treabă de la spălătorie. Am dezinfectat-o, curăţat-o, cusut-o iar Cristina a găzduit-o până s-a pus pe picioare iar acum îi căutăm stăpân. Şi că veni vorba de stăpâni pentru animalele străzii, mâine, a.k.a. sâmbătă, de la ora 10, în Piaţa Mică din Sibiu venim din nou cu tribul de căţeluşi şi pisicuţe care îşi caută viitorii stăpâni. Vom fi în parcarea din faţa Casei Artelor, n-aveţi cum să ne rataţi. Be there!

Si roata s-a intors

N-am eu mari filosofii de viaţă, citate după care mă ghidez de-alde “trăieşte clipa”. Ştiu însă una şi bună care mi s-a verificat în mod repetat, uneori mai repede, alteori mai târziu. Singura certitudine pe lumea asta e că roata este rotundă. Şi orice roată rotundă se şi întoarce. Exact cum spuneam, mai devreme sau mai târziu se întoarce. Trebuie doar să ai un pic de răbdare şi să aştepţi. Am stat seri în şir pe balcon ticluind tot feluri de planuri dubioase pentru “proprietarii” grădinii din spatele blocului meu. Da, ăia care au aruncat căţeii la gunoi acum un an de zile. Dar uite, că până să le pun eu bombă, le-au pus adevăraţii proprietari. Aşa că, în dimineaţa asta mi-am savurat cafeaua pe balcon privind cum varza şi roşiile pentru care oamenii ăia au hingherit doi câini şi au alergat o gaşcă întreagă de copii dispar sub roţile buldozerului. Ce să-i faci, acum trebuie să meargă la piaţă după de-ale gurii şi poate în drum până ac0lo li s-o agăţa şi lor de turul pantalonilor vreunul dintre căţeii pe care i-au aruncat în container.

Sublim. Jos palaria

Dacă toţi ar fi aşa… O gaşcă de copii de pe strada Rusciorului din Sibiu a găsit o căţeluşă mică şi drăgălaşă. În loc să dea cu pietre după ea, să o facă minge de fotbal, cum se obişnuieşte, au luat-o de pe stradă, au îngrijit-o cât de bine au putut şi apoi au început să întrebe în stânga şi în dreapta de un potenţial stăpân. Aşa au ajuns şi la noi şi promit că o să îi ajut pe cât de mult se poate, până o să îi găsească un stăpân.

“Noi, copiii de pe strada Rusciorului, va rugam sa ne ajutati sa-i gasim stapani buni, micutei Puka!
Este maronie, frumusica foc, cat doi pumnuleti si am gasit-o in strada ghemuita langa fratele ei mort, strivit de rotile unei masini….Am hranit-o, i-am alinat spaima si am protejat-o asa cum am stiut noi mai bine, micutii…. Dar curand vom incepe scoala iar Puka va ramane din nou in strada, mititica!…A nimanui cu gramezi de pericole in jur…. Vrem sa o ajutam sa traiasca si va va fii recunoscatoare dvs. daruindu-va zi de zi dragostea si dragalasenia ei sincera. Va multumim ca ne-ati ascultat rugamintea si vom fii fericiti sa auzim ca Puka noastra va avea curand o casa unde sa locuiasca pentru intotdeauna!”

Dacă puştii de pe Rusciorului v-au impresionat măcar la fel de mult ca pe mine, puteţi să o adoptaţi pe Puka dacă sunaţi la numărul de telefon 0721.157.104

Lache. Cutulache

Lăsând deoparte tendinţele xenofobe care, de ce să nu recunosc, mă apucă în repetate rânduri lovindu-mă de fel de fel de experienţe neplăcute, întotdeauna am avut oroare de modul în care ţiganii îşi cresc copiii. Romii, de fapt, că ţiganii sunt altceva. Cum la ei sporul de natalitate îl depăşeşte chiar şi pe cel al Chinei, pot doar să presupun că îi cam doare-n penis dacă din când în când le mai moare unul. Ba poate chiar se bucură dacă moare după doi ani, când nu mai vine indemnizaţia de mamă. Cu bucuratul am exagerat un pic. Oricum, nu e un capăt de lume. Iarnă, vară, copiii ăia sunt în puţa goală, ori terminaţi de căldură cu capul bombardat de radiaţii, ori cu picioarele degerate. Stau în fund între gunoaie, bagă în gură toate porcăriile stătute la soare în containere, plm, trist. Că sunt copii, indiferent din ce fofoloancă provin, tot copii sunt. Şi-i naşpa să îi vezi cum se chinuie. Cred că am îmbrăcat vreo cinci generaţii de puradei la ultimele curăţenii prin dulap. Şi tot degeaba. Mai degrabă mi-au vândut tricourile în târg decât să le pună pe copii. Orişicât, deviez, că nu asta vroiam să vă spun. De fapt, o mică legătură este. O paralelă cu animalele. Cuţulica asta micuţă şi drăguţă m-a topit cu totul. De mult n-am mai văzut o căţeluşă aşa deşteaptă şi descurcăreaţă, îi scapără ochii de dăşteaptă ce e. Se vede pe ea. Lăsată borţi pe stradă de te miri ce maidani în căutare de o aventură de-o noapte, pitica şi-o fi căutat zile în şir un loc unde să fete. Şi presupun că n-a găsit, din moment ce şi-a confecţionat propriul culcuş. A găsit nişte copaci cu rădăcini generoase şi a săpat de i-a ieşit pe ochi, până a făcut un culcuş cât de cât potrivit pentru viitorii puradei. Care evident că n-au ezitat să apară în grup de patru. Başca faptul că şi-a confecţionat hotelul în ditai centrul istoric. Deci stă la cinci stele. Puişorii sunt bine sănătoşi, feriţi de soare, feriţi de ploaie iar ea e o drăguţă şi jumătate. Pana mea, lecţie de viaţă pentru om. Un amărât de căţel, despre care se zice că e net inferior ca inteligenţă omului se pişă pe sute de nemernici care îşi batjocoresc copiii. Câinele poate, omul nu? Că tot vorbim de ordinea firii.

Acu vine partea a doua a poveştii. Cât de deşteaptă e pitica, are o mică mare problemă. E car friendly, ca să folosim o expresie de bonton. Şi până acum şoferii au frânat cât au frânat, până va veni unul. La fel, puişorii vor începe azi mâine să patruleze. Şi e păcat de toată strădania ei de până acum să sfârşească sub roţile te miri cărei maşini. Aşa că, dacă vreţi un prieten inteligent, devotat, ingenios, pitica e ideală. Mai ales că deja a demonstrat că poate. Cel mai probabil aveţi numărul meu, pentru cetitorii mai noi e 0745.320.343 iar dacă preferaţi tastele, daţi un mesaj la crocodilu la brylu.ro. Şi e a voastră. Cu sau fără puiuţi.

Puppy rescue

Prea am luat eu pauză de la salvat căţei în ultimele două săptămâni, tot ocupat cu fel de fel de festivaluri ca să nu mă trezesc cu un val pe cap. De dimineaţă, sună telefonul. Un cuţulache s-a blocat într-un şanţ din apropiere de Şelimbăr. Mers, luat, curăţat, găsit adăpost, cuţul bine mersi. Nu trec 15 minute, sună iară telefonul. Cuţu abandonat, nasol, aproape de şosea, şanse 90% să sfârşească sub roţile unei maşini. La faţa locului, surpriză. Cuţul erau de fapt 8 cuţi, 7 mititei rău de tot şi mămica lor. Din fericire, e very good to know people who knows people. Dintr-una într-alta, în 15 minute am reuşit să le găsim un stăpân temporar care să ni-i cazeze până la campania de adopţie de sâmbătă. Şi să revenim la partea not so good. La lăbarul nemernic care i-a aruncat într-un parc părăginit. Faptul că le-a dus o cuşcă în care de abia încăpeau doi şi le-a adus şi mama e un gest frumos, dar nu compensează nemernicia comisă. Deci NU poţi dormi liniştit la noapte, pentru că NU ai făcut nicio brânză. Sunt alţii care au avut grijă de asta.
Prin urmare, sâmbătă la ora 9 avem campanie de adopţii în Piaţa Mică din Sibiu. Dacă nu mai aveţi răbdare până atunci, daţi un fir la 0745320343 şi vă asigur eu pe cuvânt de cercetaş că unul dintre purceluşii ăştia e al vostru.

2% pentru Animal Life

Şi că tot e vremea filmuleţelor, dar mai ales pentru că nu mai e mult până se depun declaraţiile de venit din care statul îşi va lua obolul de 2%, să prezentăm şi punctul de vedere al căţeilor. Căţeii nu se supără dacă vă donaţi cei 2% la SMURD. Pentru că ştiu că banii aceia se duc la fix, exact unde trebuie. Nu se supără nici dacă se duc către alte organizaţii “de oameni”. Căţeii în general nu se supără. Vecinii lor bipezi ar face ca toţi dracii dacă ar veni vreunul să le spună că dă 2% la căţei. E, ce să-i faci? De aia un cuţu va fii întotdeauna un prieten mai bun decât un biped. Dar dacă cumva consideraţi problema noastră, a căţeilor, ca fiind una gravă şi care are nevoie de sprijin, pe ANIMAL LIFE găsiţi toate datele necesare ca să direcţionaţi cei 2% din impozit către noi. Din banii ăia o să fim duşi la doctor, spălaţi, deparazitaţi, vaccinaţi, sterilizaţi, iar cei mai norocoşi dintre noi vor pleca spre noua lor casă, departe de nenii ăştia răi care ne bat, ne dau ciocane în cap sau ne calcă cu maşina. Ăştia suntem noi.

O cheama Brylu

“Brylu este un câine mic fată (30 cm). Ea seamănă cu un Schnauzer miniatură. Ea este luminos, foarte prietenos şi jucăuş. Se merge bine cu alţi caini. Brylu dragoste care rulează pe o lesă şi este housebroken. Aşa a tradus google translate din germană în română descrierea lui Eustache pe pagina de internet a asociaţiei din Germania. O mai ţineţi minte pe micuţa Eustache? Căţeluşa găsită îngheţată înainte de Crăciun, adoptată temporar de brilinskoi iar apoi adoptată şi readoptată de mai multe familii de prin Sighie şi apropieri. Într-un final, deşi ni s-a rupt sufletul după ea, Stache a trebuit să plece în Germania. Că aici n-am reuşit să găsim pe nimeni potrivit pentru ea. Din fericire, piciul o duce bine în străinătăţuri, are o nouă familie care sper că o apreciază mai mult decât cei de-aici. Te pup, iubita.

Dosar penal pentru bestia din Sibiu

Inspectoratul Judeţean de Poliţie Sibiu a început cercetarea penală pe numele lui Alexandru Stupariu, bărbatul care în urmă cu o săptămână a bătut cu cruzime un câine aciuiat pe lângă blocul în care acesta locuieşte, pe strada Siretului la numărul 20. Potrivit martorilor, bărbatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice. A prins câinele în grădina din apropierea blocului şi l-a lovit de mai multe ori cu un ciocan în cap. Câinele a fost salvat de la moarte de vecinii bărbatului, care au reuşit să îl facă să înceteze bătaia. Cu răni ce i-au pus viaţa în pericol, câinele a fost dus de urgenţă la un cabinet medical. Potrivit raportului medicului veterinar, câinele a suferit un traumatism frontal, cu plaga deschisă şi leziune în os frontal, cu evidenţiere materie cerebrală. Pe româneşte, i-a crăpat capul până la creier. Deasemenea, din cauza bătăii, câinele şi-a pierdut şi ochiul drept. „În acest moment este pusă în pericol viaţa acestui câine”, se mai arată în raportul medical.
„Lovea câinele în cap cu un ciocan. M-am apucat să mă rog de el să se oprească. Mi-a zis „vezi de treaba ta”. L-a târâit de picior pe cărare, a lăsat o dâră de sânge în urma lui. Am chemat un prieten foarte bun şi numai aşa am reuşit să îl oprim. După care şi-a spălat ciocanul ui în balta aia”, spune bărbatul care a reuşit să oprească măcelul. Vecini care locuiesc în blocurile din preajmă spun că nu este prima dată când se întâmplă aşa ceva. Din nefericire, în cazul anterior, câinele a fost omorât iar cadavrul lui făcut dispărut.
Am încercat să vorbim cu Alexandru Stupariu însă acesta a preferat să îşi trimită soţia la uşă, deşi vecinii l-au văzut venind acasă iar maşina sa era parcată în faţa blocului. Femeia pretinde că e un caz de autoapărare. Puteţi vedea în înregistrare întreaga discuţie.
„S-a luat legătura cu IPJ, ni s-a spus ca acest caz a fost preluat de ei fiindcă au avut o sesizare şi fac dosar penal. Noi putem doar să îi dăm o amendă mică. Acest caz intră sub incidenţa legii numărul 9/2008”, spune Ioan Penţia, purtătorul de cuvânt al Direcţiei Sanitar Veterinare. Potrivit legii numărul 9, care modifică legea 205/2004, Alexandru Stupariu se face vinovat de maltratarea şi schingiuirea animalelor şi de provocarea de suferinţe fizice şi psihice prin orice mijloace. Fapta sa se sancţionează cu închisoare între 6 luni şi 3 ani sau amendă penală între 1000 şi 10000 de lei. Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu a înregistrat dosarul şi l-a trimis spre anchetare Inspectoratului Judeţean de Poliţie Sibiu. Vom reveni săptămâna viitoare cu amănunte legate de dosarul penal.

Bestie cu chip de om

Câinele din imagine a fost bătut crunt, de o bestie cu chip de om, în cartierul Cireşica din Sibiu. Băut şi fără nicio jenă, bărbatul a bătut câinele cu un ciocan. L-a lovit de peste 20 de ori în cap, până a reuşit să îi spargă capul şi să îi scoată un ochi. Şi asta în faţa mai multor copii care priveau înmărmuriţi cum omul îi căra ciocane în cap câinelui. Animalul este sterilizat şi după spusele vecinilor este un căţel foarte blând. Dar a făcut greşeala să intre în spaţiul verde din jurul blocului şi n-a mai reuşit să găsească spărtura prin gard înainte să intre în ghearele acestei bestii. „Eu eram la plimbare cu soţia şi copilul când m-a sunat cineva şi mi-a spus că omul ăsta loveşte câinele cu ciocanul în cap. Vă spun că e un căţel foarte blând, s-a aciuiat demult pe lângă blocul nostru şi eu cu mai mulţi vecini îl grijim. Dacă era un câine agresiv sărea să îl muşte sau măcar încerca să fugă. Dar e atât de blând încât a stat chiar şi sub ploaia aceea de ciocane”, spune un bărbat care a reuşit să îl facă scăpat cu viaţă. Oameni inimoşi din blocul unde s-a petrecut incidentul au dus câinele la medicul veterinar. După două operaţii şi cheltuieli de peste 400 de lei, câinele a scăpat cu viaţă. Dar a rămas fără un ochi şi cu sechele pe viaţă. Iar tratamentul său mai durează două săptămâni şi costă încă mulţi bani. Pe numele bărbatului au fost depuse plângeri la Parchet şi Poliţie. Potrivit articolului 6, aliniat h din Legea 9/2008, maltratarea şi schingiuirea animalelor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă penală de la 1000 de lei la 10000 de lei. Asta ca să nu existe vreun dubiu privind măsura pe care trebuie să o ia autorităţile. În mod normal asemenea imagini şocante nu ar trebui arătate. Dar asemenea fapte nu mai trebuie trecute cu vederea.

Later edit: Ştiu că vine un pic cam târziu, însă e cazul să vă dau mai multe lămuriri, în special pentru cei care ajung ocazional pe acest blog. Căţelul e acum bine sănătos. Cât de bine şi sănătos poate fi fără un ochi. Mai mult decât atât, a fost deja adoptat, nu mai este pe stradă ci are o familie foarte nice care îl îngrijeşte.