Maidanezii au scapat de primarii romani

Curtea Constituțională a declarat legea privind eutanasierea câinilor maidanezi neconstituțională. Motiv perfect pentru a ascuți din nou cuțitele, topoarele și a urca din nou pe baricade. Asociațiile au sărit să proclame victoria. E o victorie, mai ales că puterea nu a luptat echitabil. Dar, cum văd eu situația, responsabilitatea să demonstreze că problema câinilor se poate rezolva și fără eutanasiere le revine. Pentru că dacă în viitorul foarte apropiat în orașele problemă nu vor fi implementate soluții, asociațiile vor avea foarte mult de suferit. ân întreaga dispută, pe lângă cele două tabere, ale iubitorilor de câini și ale înverșunaților, există o a treia, cea a moderaților. Cei care nici nu vor să omoare câinii dar nici nu se simt prea confortabil înconjurați de animale nedorite. E tabăra cea mai consistentă și care va înclina balanța în funcție de ce se va întâmpla în următoarele 6-12 luni. Dacă asociațiile nu vor reuși să convingă primarii să implementeze rapid un sistem concret de sterilizare, vor avea probleme serioase. Iar asta e o muncă mult mai grea decât a convinge un parlamentar să voteze contra unei legi.

Problema mea cu această lege era că urma să fie aplicată în România. O țară căreia, administrativ, îi lipsesc două chestii, respectul și responsabilitatea. Legi asemănătoare funcționează în multe alte țări, cu siguranță, mai civilizate. Dacă legea ar fi rămas în vigoare, ar fi urmat un măcel și un furt pe față. Să nu uităm că legea a intrat în parlament la insistențele a doi primari, Falcă de la Arad și Scripcaru de la Brașov. Ambii în căutare de bani ușori pentru campania electorală. Câinii nu ar fi fost eutanasiați ci căsăpiți. Și e o foarte mare diferență, iubitor de animale sau nu. Sunt de acord că unii câini, în special cei violenți, trebuie eliminați. Dar grosul „haitelor însetate de sânge” sunt niște câini blajini, speriați și înfometați. Oamenii se oftică tot timpul când sunt incluși în generalizări. Aici de ce ar fi altfel?