Cam aşa arăta traficul prin Sibiu acum vreun ceas.
De vină, deşi nu prea poţi să zici că bieţii oameni au o vină, sunt agricultorii sibieni care au pus-o de un protest. Ce-ar putea să facă altceva, deşi eu sunt gata să pariez că nu vor rezolva nimic. Prefectul o să dea din cap, da, da, vă înţeleg dar astea-s vremurile, luaţi-o-n barbă şi nu mai comentaţi, şoferii o să îi înjure de numa-numa, pentru că poţi fi oricât de înţelegător faţă de problemele lor dar când stai o jumătate de oră în trafic numa de înţelegere nu mai ai chef, şi uite aşa. Nimeni n-o să rezolve absolut nimic şi ne vom întoarce acasă şi mai enervaţi decât am plecat.
Cum de ceva vreme nu mai am niica de făcut, adică activităţi extrasportive, cum avui în ultima lună, mi-am propus să mă apuc de curăţenie. În primul rând în dulapul de haine, că mă căsăpeşte muierea de mai pică teancul de tricouri când deschide uşa iar apoi în calculatoare. În cel de-acasă am terminat în vreo două ceasuri dar pe ăsta de birou cred că îmi ia măcar o săptămână. Şi tot la capitolul curăţenie, am luat la verificat şi stocurile online, poze şi filmuleţe pe youtube. Am şi uitat de ăsta. Pfii, ce m-am mai distrat la momentul cu pricina. Dacă aveţi cinci minute de pierdut, cetiţi un pic şi comentariile la film. Ca să vedeţi cât de retardat poate fi consumatorul de online din România. Că ăsta chiar e caz de manual, de prostan care priveşte cinci secunde şi apoi îşi dă cu părerea şi emite el judecăţi de calitate. NOT!!!
Desi cred despre mine ca sunt un fan suficient de patimas al sportului, de data asta trebuie sa imi recunosc ignoranta si in acelasi timp uimirea. Nu reusesc sa fac nicicum sa se lipeasca de mine ciclismul. Desi de cand e cald afara si nu ploua prefer sa ma sui pe toacla in loc de vehicolul halitor de benzina, la teveu ma plictiseste de moarte ciclismul. Si ma simt cam prost si ignorant cand aud pe unii si altii ca se dau peste cap de placere cand incepe turul Frantei. Si nu stiu de ce, dar am impresia ca sunt cam snobi. Or auzit povestea cu cancerul de testicule al lui Lance Armstrong si li s-o fi parut ca e cool sa fi fan de Tour de France. Sincer, am urmarit jumatate de ceas etapa, cred ca si in ciclism ii spune asa, ce tocmai s-a incheiat pe Eurosport. Si nu mi s-a parut nimic extraordinar. Dar probabil n-am stiut io exact la ce sa ma uit. La cum li se incoarda gambele, la cat de strans iau curbele? Care-i spectaculosul Turului Frantei? Foto
Am două variante, să scriu sau să vă arăt. Dacă şi scriu şi vă arăt iese un cearceaf mult prea mare. Aşa că vă las să vedeţi îndeaproape cât de mişto poate fi concursul Red Bull Romaniacs. Pentru noi, ăştia care ne uităm, că pentru concurenţi, ai steaua lor.
Aș fi recunoscător oricui mi-ar povesti acum cum arată un pat. Poate chiar și să îmi trimită o fotografie cu un pat, ca să pot asocia imaginea primită cu amintirea. Sau rămășița de amintire pe care o mai am despre cum arată un pat. Îmi aduc aminte perna, moale, pufoasă, în care te adâncești când pui capul jos. Cred că e fain să ai o pernă sub cap, să îți poți întinde picioarele, să nu te doară niciun tendon și să dormi. Doar să dormi. Cred că ar fi foarte mișto.
Enough complaining. WTF, Redbull Romaniacs! Cel mai fain lucru care l-am făcut vreodată. Trei zile prin munți, până acum, în ploaie, în noroi până în gât, tremurând de frig și folosind fiecare creangă drept umbrelă. Râuri umflate de ploi trecute cu piciorul. Ar fi putut fi mai mișto decât atât dacă eram pe motocicletă. Rezoluție pentru 2011. Carnet plus motor de enduro, so help me Lars Ulrich. Mda, singura dezamăgire, am ratat întâlnirea cu The big four.
Red Bull Romaniacs, cel mai dificil raliu de hard enduro din lume începe sâmbătă la Sibiu. Competiţia durează cinci zile şi se va încheia în Piaţa Mică din Sibiu. Raliul debutează sâmbătă, 26 iunie, cu obişnuitul prolog, ce se va desfăşura în centrul oraşului, pe bulevardul Corneliu Coposu, de la ora 14.
Sibienii şi restul spectatorilor veniţi din toată ţara vor putea să îi vadă pe viu pe cei mai buni rideri din lume sâmbătă, la prolog, iar apoi pe traseu, pe punctele special amenajate pentru spectatori. Duminică, 27 iunie, startul competiţiei se dă din Cisnădioara iar finişul va fi în Sibiu, în dealul Guşteriţei. Punctele de spectatori amenajate pentru ziua de duminică sunt pe Valea Şanta, unde riderii vor ajunge în jurul orei 9:30 şi vor avea de înfruntat dificila urcare numită Doctor 3. De acolo vor coborî prin albia râului ca să ajungă în zona Vălari, în drumul spre Păltiniş, în jurul orei 10:30. Riderii vor coborî apoi spre Curmătură, unde vor ajunge în jur de ora 11 şi unde măiestria le va fi pusă la grea încercare în punctele numite Bucla profesorului, Kiss FM şi Cliffhanger. Finişul primei zile de concurs va avea loc la cariera din Dealul Guşteriţei, în apropierea monumentului. Cei mai rapizi rideri vor ajunge aici în jurul orei 11:15.
Luni şi marţi, echipajele vor avea de parcurs cea mai dificilă parte a raliului. Luni seara, riderii vor ajunge la Petroşani iar marţi se vor întoarce înapoi în judeţul Sibiu, ca miercuri să revină în faţa publicului. Traseul ultimei zile de concurs va porni de la canionul din Veştem unde veţi putea vedea riderii la ora 7:30. După circa o oră, coloana de motociclişti va fi din nou vizibilă la Turnu Roşu. Dacă urcaţi drumul spre mânăstire, aici puteţi vedea o nouă ascensiune în care motoarele vor fi turate la maxim. Finalul zilei şi al concursului va avea loc în Piaţa Mică. De pe Podul Minciunilor îi veţi putea vedea pe cei mai buni motociclişti din lume cum trec linia de sosire a celui mai dificil raliu de hard enduro din lume, Red Bull Romaniacs. Primii rideri sunt aşteptaţi în jur de ora 12. Până atunci, primul pas este prologul, care va avea loc sâmbătă, 26 iunie. Rezultatele de la prolog vor determina ordinea de plecare în concurs.
Un motor head e un head care se vede pe un motor. Că în rest sunt all-black, geci de piele, pantaloni de piele, tot tacâmul. De când mă ştiu sunt un motor head wanna be. Adică n-am avut niciodată un concurs de împrejurări fericit în care să am timp să fac şcoala de şoferi pe motor şi să am şi banii ca să îmi permit motorul şi echipamentele absolut necesare. Dar timp mai este, că nu sunt atât de bătrân.
Aşa, am terminat de depănat dorinţe şi amintiri, să intrăm în subiect. Sincer, ca un wannabe ce sunt am toată simpatia pentru motocicliştii care bat drumurile pline de gropi ale României. Mai ales că am prieteni care nu au sfârşit foarte bine în tentativa de a călători prin ţară pe două roţi. Ba, unii au sfârşit chiar tragic. Ideea e însă alta. Motocicliştii se dau fecioare. Că ceilalţi şoferi nu îi respectă în trafic, că vai ce rău e să fii motociclist, că tot timpul eşti la un pas de moarte. Aşa-i. Se întâmplă foarte des ca şoferii să fie nişte bulangii şi să îi doară în cur de restul vecinilor de trafic, moto sau bici. Dar, pe de altă parte, 95% dintre motociclişti şi-o caută cu lumânarea. N-am văzut unul care să stea în coloană la semafor. Pentru că sunt mici şi ageri se strecoară printre maşini ca la slalom. Unul nu aşteaptă culoarea verde. Trebuie să fie ei primii la semafor. Poate n-o fi ilegal dar cu siguranţă e imoral. E o dovadă de nesimţire să ignori fraierii de şoferi care aşteaptă în coloană. Vrei să ai drepturi egale, comportă-te ca restul. Apoi, motocicliştii au un adevărat fetiş pentru depăşirile pe dreapta. La fel, în coloană, dar la drum întins, nu prin oraşe la semafoare. Ieri, venind de la Sebeş (o poveste brilinskiană pe care v-o spun mâine) dau de o coloană de motociclişti olteni. Se poate să fie doar pentru că erau din Dolj dar am văzut şi alţii. Deci nu se aplică doar oltenilor. Pe dealurile Sebeşului, toate maşinile în coloană, se mergea legat 70 la oră, ei depăşeau prin dreapta în sfânta prostie. Toţi au trecut de coloană pe dreapta, unul n-a depăşit regulamentar pe stânga. La drum lung, arareori te uiţi în oglinda din dreapta pentru că mintea îţi spune că n-are ce să apară de acolo. În afară de depăşiri, eu chiar nu mă uit în dreapta. No, când vii ca boul să mă depăşeşti pe partea dreaptă nu te criza când aproape dai în oglinda mea. Pentru că îţi ard una de mă ţii minte toată viaţa. Şi nici nu te plătesc, pentru că tu eşti un idiot şi te rişti la depăşiri mortale. În rest, lov iu guys. Dar următorul care mă depăşeşte la semafor să se pregătească de o întâlnire de gradul III cu portiera mea. Foto
N-am nicio treabă cu şoferii bucureşteni în propriul lor oraş. Deşi toată lumea se plânge de haosul din Bucureşti, ciudat, şoferii bucureşteni au o logică a lor. Evident că există şi uscături însă proporţional cu restul oraşelor din ţară. În Bucureşti sunt însă mai vizibile pentru că sunt de zece ori mai multe maşini decât în celelalte oraşe din ţară. Că în rest… Sincer, cât de mic e Sibiul, aproape în fiecare zi dau peste câte o dumă în trafic cum nici în Bucureşti nu vezi. Iar şoferii sibieni sunt de multe ori mai nedisciplinaţi decât cei din capitală. Mă deranjează însă şoferii bucureşteni aflaţi prin ţară. Enorm de mult mă deranjează. Eu, ca ciucalete de provincie, când ajung în Bucureşti încerc să conduc precum localnicii. Adică mă integrez în sistem ca să scap de flegme, de pizduieli şi de eventualele vizite la mecanic. Pe scurt, mă integrez. Ei, şoferii dâmboviţeni, deşi într-o completă inferioritate, se comportă în provincie la fel ca pe propria lor tarla. Iar în unele cazuri, normalitatea din capitală e o meganesimţire într-un alt oraş. Cum e, de exemplu, parcarea din fotografia de faţă. Probabil că doamna aşa e obişnuită să parcheze la ea pe plantaţie. Probabil că la cât de pline sunt parcările din Bucureşti nici măcar nu se mai chinuie să intre în ele şi să caute un loc. Dar cât de penal poţi fi încât să parchezi în POARTA UNEI PARCĂRI PRIVATE??? Nici măcar să n-ai bunul simţ să intri să vezi dacă găseşti un loc liber. Sau măcar să te gândeşti că dacă e o parcare, lumea intră şi iese. Nu stă d-an pulea după tine să-ţi rezolvi tu treburile şi să blochezi intrarea/ieşirea că aşa vrea fofoloanca ta de matrahucă de Dâmboviţa.
Speriat de posibila creştere a TVA-ului la 25% şi cu ochii în permanenţă pe acul ce indică benzina din rezervor, m-am decis. Mi-am făcut io socoteala, la consumul maşinii de 10 litri la sută şi la cât mă plimb eu prin oraş, am şmanglit nişte bani din casă şi i-am investit. Într-un mijloc de transport ce-şi va scoate banii în două luni, asta dacă nu plouă şi tre să-l las în casă. De ieri sunt biciclist cu acte în regulă. Asta dacă garanţia ţoaclei are vreo valoare de act oficial . După 24 de ore de circulat pe două roţi în loc de 4 am câteva scurte concluzii. E foarte mişto să te plimbi pe centru ziua în amiaza mare la aer natural şi nu bizonic. După micuţa febră musculară, azi cred că-mi revin. Că după ce-am abandonat baschetul de marţi se cam simte în oase lipsa de mişcare. Pe de celalată parte, ori io ori ei. Nici n-am dat bine colţul după bloc şi era să intre un taximetrist în mine. Norocul meu e că vocabularul meu colorat nu e nici pe departe de a fi limitat. Prin urmare, cred că cu greu o să găsesc vreunul în stare să îmi dea replică după replică în condiţiile în care limba română e foarte darnică în momentul când vine vorba de înjurături. După ce chiar mă pălesc cu prima maşină revin cu impresii. Dacă mai pot.
Cu toată onestitatea vă spun că nu am nimic cu ţiganii. Şi nu sunt dintre cei înverşunaţi care i-ar vrea în lagăre, închişi în sate ca leproşii sau aruncaţi toţi în închisoare. În primul rând pentru că aşa cum nu se poate spune despre toţi românii că sunt leneşi şi puturoşi tot aşa nu se poate spune că toţi ţiganii sunt şuţi sau criminali. Ba aş putea paria că majoritatea nu sunt. Nici unii, nici ceilalţi.
Momentele în care m-am simţit deranjat în prezenţa lor sunt foarte puţine şi nu ţin de motive discriminatorii. Să zicem că olfactiv nu ne împăcăm foarte bine. Dar de fiecare dată am făcut un pas în spate, am ieşit afară la o gură de aer şi atât. Însă eu, unul, m-am săturat să îi tot aud că sunt discriminaţi. Pe la 12 au pornit de la biserica Filadelfia. Vreo 5 kilometri de şosea, până în centru, împânziţi de poliţişti, să nu care cumva să le deranjeze cineva marşul. La primărie au fost primiţi cu tot fastul de oficialităţii de rang 1. Nu de ceva secretari de instituţii. Şi totuşi se plâng. Am auzit de mai multe ori cuvântul discriminare decât acorduri între subiect şi predicat. Discriminare în sus, discriminare în jos. Domne, da sunteţi discriminaţi, întreb? Păi în România nu. Adică nu la nivel instituţionalizat. Adică reînvie antiţigănismul şi neonazismul. Adică tre să sensibilizăm organismele europene. Da mai mereţi dracu! Ce urmează, covor roşu, balonaşe de săpun şi ghirlande de flori ca să se simtă şi ei în largul lor? Plm. S-a inventat săpunul buey. Şi nu, nu e o remarcă discriminatorie cum că ar trebui să fiţi transformaţi în săpun ci pur şi simplu o revoltă a simţului olfactiv.
A, că era să uit. Dacă n-aveţi ce face cu următoarele patru minute din viaţă ascultaţi şi voi discursul regelui. Cioabă. Florin Cioabă.
. După 24 de ore de circulat pe două roţi în loc de 4 am câteva scurte concluzii. E foarte mişto să te plimbi pe centru ziua în amiaza mare la aer natural şi nu bizonic. După micuţa febră musculară, azi cred că-mi revin. Că după ce-am abandonat baschetul de marţi se cam simte în oase lipsa de mişcare. Pe de celalată parte, ori io ori ei. Nici n-am dat bine colţul după bloc şi era să intre un taximetrist în mine. Norocul meu e că vocabularul meu colorat nu e nici pe departe de a fi limitat. Prin urmare, cred că cu greu o să găsesc vreunul în stare să îmi dea replică după replică în condiţiile în care limba română e foarte darnică în momentul când vine vorba de înjurături. După ce chiar mă pălesc cu prima maşină revin cu impresii. Dacă mai pot.
.jpg)
