Povesti horror

Adevărul că e supernașpa. Arată a lipsă de respect, a totală indiferență. Știu că oamenii ăștia au văzut atâția morți la viața lor încât nici dacă ar căra-o pe Naomi Campbell n-ar fi ceva diferit. E ca povestea aia cu mediciniștii care își mânâncă sandwichurile la ora de disecție. Și nu citiți mai departe dacă nu aveți stomacul tare. Vorbesc serios.

Dar articolul ăsta mi-a adus aminte mai multe faze pe care le-am trăit pe propria-mi piele în perioada în care o zbugheam pe ușă la primul bip de la poliție pe cine știe ce coclauri după cine știe ce accident. Exact aceeași chestie văzută/mirosită de Arhi am pățit-o pe când cu criminalul din Valea Aurie. Un puștănache ce-a socotit că ar fi bine să-l omoare pe bătrânul ce aproape că vroia să îl adopte, l-a legat fedeleș, a pornit gazul la aragaz și a aprins o lumânare sperând ca apartamentul să sară în aer. Și blocul, o dată cu el. Nu i-a ieșit. Când legiștii au scăpat pe scări pătura în care se afla cadavrul a rămas în urmă un miros ce m-a bântuit, nu exagerez, zile întregi. Am făcut trei dușuri în seara aia și tot nu scăpam de miros, parcă îmi intrase în piele.

Dar mi-am adus aminte și de altă fază. Nu scuză indiferența legiștilor, dar totuși… Accident foarte nașpa pe DN 1 lângă Scoreiu. Doi tineri și mama unuia dintre ei veniseră legat din Spania, mergeau acasă la Bacău. Drum drept de vreo 3-4 kilometri, el adoarme la volan. Mașina izbește lateral primul pom și se împlântă cu botul în următorul pom. Și el și ea mor pe loc, ea într-un mod îngrozitor, cu una din bările de susținere ale mașinii înfiptă în cap. Nu vreți să știți cum arăta locul accidentului. Vin polițiștii, fac măsurători, poze, tot tacâmul, ultimul apare legistul, cu Dacia lui papuc. Să facă curat. Se chinuie singur vreo 5 minute să suie cadavrul fetei pe pătură, să îl ducă în mașină. Era și iarnă, zăpadă, lunecuș, tot tacâmul. Când să o ducă în mașină a strigat către polițiști, să îl ajute careva. Unul s-a apucat de remăsurat, altul de dirijat traficul, altul de fluierat a pagubă, fiecare și-a găsit rapid altceva de făcut. Așa că am pus mâna pe celălalt colț al păturii și hai să îi băgăm în mașină. Am căzut amândoi, cu fata învelită în pătură. Altă imagine care îmi vine în minte de fiecare dată când văd un accident. Și acum văd bucățele din creierii ei pe bocancii pe care i-am aruncat chiar atunci. Da, e nașpa să vezi desconsiderarea cu care tratează morții. Dar indiferent cum îi cheamă, pentru ei e egal. E tot o corvoadă care o să te bântuie întotdeauna. Foto