Despre prieteni si „prieteni”

Văz că MasterChef-ul ăsta e o sursă de inspirație foarte bună pentru mine și articolele de pe blog. Că aseară m-a mai trăznit o chestie, imediat după emisiune. Am intrat pe Twitter să văz ce reacții a avut emisiunea și, în special, să văd ce spune online-ul de eliminarea lui Copolovici. Și-am văzt două fețe ale monedei, ambele, cam de-an pulea după mine.

Prima, legată de reacția omului. Gușteri, care mai de care cu coaiele mai umflate, au creat rapid un hashtag ca să îl miștocărească. Nu îl cunosc personal și chiar mi-aș dori, pentru că mi-a lăsat impresia unui om dintr-o bucată. Plus că am auzit doar cuvinte de bine despre el de la amici onlineri în care am încredere nestrămutată. Plus că mi s-a părut din cale afară de pasional, una dintre calitățile pe care le admir cel mai mult. Mi se pare absolut senzațional un om care crede în pasiunea sa până la lacrimi. Nu știu de ce din spatele tastaturilor asta e o dovadă de slăbiciune, de lipsă de bărbăție. Că erau comentarii asemănătoare și după ce Brenciu a îndrăznit să lase manhood-ul deoparte și să lăcrimeze la Vocea României. Bășcălie, miștocăreli, căcaturi și mizerii. Venite din partea unora de care chiar n-am auzit vreodată să aibe o pereche suficient de mare cât să își deschidă viața unei emisiuni TV pe care o vede o țară întreagă. Dar deh, coaiele de sub suportul de tastatură sunt întotdeauna mai umflate decât cele naturale.

A doua, legată de reacțiile celor care îl cunosc. Sunt convins că e un bucătar extraordinar. Am auzit laude de la oameni foarte zgârciți cu laudele. Care, imediat după eliminarea lui, s-au grăbit să înfiereze emisiunea, juriul, proteveul și viața asta nedreaptă. ânsă, orice om, cât de profesionist o fi, mai greșește, cu atât mai mult într-o emisiune TV, sub presiune, cu minutele scurgându-se din cronometru. Juriul ăla, bun, rău, nesimțit, e autoritatea supremă în cele două ore de emisiune. Iar gătitul nu e o știință fixă, măsurabilă cu șublerul. Cântând în struna unui prieten nu-i faceți niciun favor. âl faceți să creadă că e perfect și că lumea din jurul său greșește când nu îl apreciază la adevărata sa valoare. Nimeni nu l-a obligat să participe la emisiunea cu pricina, există un anumit risc pe care el și l-a asumat. Că pe acest principiu toți ar fi câștigători iar asta, știm cu toții, e imposibil. Iar să fii obiectiv chiar și cu proprii tăi prieteni e o altă calitate pe care o apreciez din cale afară dar pe care o găsesc din ce în ce mai rar. Foto