Luptă interioară

De când cu PlayStation 2-ul cumpărat de pe okazii acu ceva ani buni cu 100 de jocuri venite la pachet (din care am jucat doar 2 ca orice PlayStation se cumpără doar pentru FIFA) prin maison du brylynskei nu s-a mai prea jucat nimic. Excepție fac jucăriile de pluș care rag și miaună, tonele de cuburi, cubulețe și cubulici pe care calc eminamente dureros în fiecare noapte când mă dus spre privată. Anyway, ne referim aici de jocurile pentru adulți care încă suferă de frumoasa boală numită copilărie.

Nu neg că Black Friday a fost pentru mine prilej de strofocare financiară și emoțională. Dacă Emag n-ar fi iubit atât de mult mâțele negre în ziua cu pricina, acum aș fi fost cu siguranță proprietar de joc. Am pus jocul în coș de cel puțin 20 de ori. ân jumătate din momente am ezitat să dau click ca să finalizez comanda pe motiv că însemna un relativ efort financiar, în cealaltă jumătate mi-am băgat picioarele în ei bani „că cum vin așa se și duc” și-am dat clickul decisiv dar mâțza aia, fut-o Hector, n-o vrut și gata.

Astăzi privesc în urmă la Black Friday cu o urmă de regret dar și o mare, mare mulțumire. Pentru că am apucat pentru prima dată o zi întreagă de lucru la Wii (bine, nu chiar 8 ore, vreo 6). Am trecut și epuizat vreo 10 de jocuri diferite, până când Sports Pack-ul n-a mai avut niciun secret și din ciuca bătăilor devenisem chiar bun. Am excelat la săbii și am fost aproape și la box. La golf am rupt fâșuri. Și la tenis, eh, să zicem că Nadal ar fi fost mândru de mine. Cea mai frumoasă zi de jocuri de la primul Fifa pe PS încoace. Cu gânduri de „mă doare în cur cât costă” am ieșit din sala improvizată de jocuri chitit să populez apartamentul cu un Wii nou nouț. Dar a venit a doua zi. Când nu mai puteam să mă ridic din pat. Nu puteam să țin mâinile întinse. âmi tremurau degetele pe tastatură de a trebuit să aștept trei zile ca să scriu articolul ăsta. Am jucat baschet 80 de ore continuu și n-am avut nici pe departe senzațiile astea. Și, cel mai îngrozitor, la ceas de seară, după o epică relaționare cu toaleta, a venit momentul să șterg cele două semilune. Și n-am putut. Așa că lupta interioară continuă, dar pe altă temă. Băh, am îmbătrânit? Ce drac?

2 Comments