No na, că tot ajunsăi să scutur un pic zăpada şi prin Păltiniş. Luat de dimineaţă cei doi Betmeni, aşteptat după unul dintre ei pân şi-a făcut loc în stomac de-o bere, ălălaltu, surprinzător – gata la timp şi hopşa pe pârtie la Păltiniş. Foarte inteligentă decizie de-a merge în timpul săptămânii. De-abia dacă eram vreo 20 de oameni până să se inunde telescaunul de picii de la şcoala de schi. Geniali copiii.
Bunele. Pârtia surprinzător de ok. O ţârucă de gheaţă, aşa cât să-ţi dea niscaiva emoţii şi să-i pună din când în când în cur pe Betmeni. Pe unul aproape că l-am prins pe cameră căzând. Cum ningea, către final se acoperise şi gheaţa şi se schia nemaipomenit de bine. Preţul la telescaun a rămas acelaşi, adică tot 6 lei. E trecut la bune pentru că măcar n-a fost majorat. Ăăăăă, să mă mai gândesc, nope. Cam atâtea bune. În rest…
Relele. Aş începe cu taxa de pişare, aşa, mai pe româneşte. Adicătelea, ristorantul cu sandwichuri de sub telescaun vinde bere, suc, apă, cafea şi ceai, toate la preţ de Hilton. Să le bagi pe gât e bine. Când vine vorba să le pişi, păi numa pe bani le poţi pişa. Gogoloaţele de pe pârtie sunt semn bun că zăpada n-a văzut ratrak de ceva zile încoa. Nu că ar fi foarte deranjant, dar pentru un începător nu e foarte simplu să le ocoleşti. Nenii şi tantile de la telescaun. De-un mojicism nemaipomenit, nu ne-au scos din lătrături şi răsteli. Că deh, ne făceau un serviciu urnind telescaunul din loc ca să avem noi ce plăti pentru o tură de schiat. Hai să nu-mi fac sânge rău că apa vin nu se face oricât şi-ar bate lumea gura. Una peste alta, chiar vă recomand să mereţi zilele astea la Pălti. Cu dopuri în urechi ar fi perfect.
Ce faci când primești pe adresa secretă, pe care deobicei nu vine niciun spam, un mail intitulat Te iubesc? Normal că nu-l deschid, Simonoaso, ce dracu, ne-am tâmpit? Dacă în spatele mailului e un arab cu mitralieră? Și totuși, diavolul din mine n-a ezitat să dea click. Și priviți ce invitație:
Buna. Suntem:
- Anca
- Iulia
- Simona
- Roxana
Oferim domnilor generosi servicii cum nu au mai intalnit.
-> Sex oral fara prezervativ = 40 RON o finalizare -> 60 RON o ora
-> Sex oral fara prezervativ cu finalizare in gura = 50 RON o finalizare -> 70 RON o ora
-> Sex normal cu prezervativ = 50 RON o finalizare -> 70 RON o ora
-> Sex normal fara prezervativ cu finalizare in interior sau gura= 70 RON o finalizare -> 90 RON o ora
-> Sex anal cu/fara prezervativ 35 RON ora
- Anca 02131074XX
- Iulia 07208184XX
- Simona 07671730XX
- Roxana 07422027XX
Noi avem în redacție un joc. Când ne cerem unul altuia numere de telefoane, le dăm pe primele 9 iar al 10-lea e ghici. No, io nu vi le dau pe ultimele două, decât dacă le solicitați în privat. Asta înseamnă că sunt pește? Do not lead me into temptation!
In urmatorul minut ma opresc din ras. Pana atunci n-am mai multe de zis decat “sa-ti fie rusine, Dinu Patriciu” bate la curu gol pe “draga Stolo”. Cum ii tremura lui vocea. Micul opresionat al mogulilor. Facut posta de imbuibati
nashu: o cunosti? http://o-lume-nebuna-de-tot.blogspot.com/ )
bryluku: iara incepi ma?
nashu: ce mah
nashu: ?
nashu: o trrimis virusu ceva>?
nashu: sau ce?
bryluku: da, da…
bryluku: zi parola
bryluku: ca io nu mai cred ca esti tu
bryluku: pana nu zici parola
PULAU: ce parola?
PULAU: mata!
PULAU: ii bun?
PULAU: nu am zis niciodaca ashga ceva
bryluku: atat am vrut sa aud
PULAU: dar nah
Probabil jumătate dintre voi au apucat deja să vadă emisiunea filmată în România de TopGear. Probabil cealaltă jumătate veţi urmări emisiunea în următoarele 24 de ore. Pentru toţi, si cei care da, si cei care nu, un îndemn amical. Pentru că în maxim 7 zile o să povestiţi la toată lumea că mă cunoaşteţi şi că ce băiat de treabă sunt io. Ia priviţi cu atenţie ultimele secvenţe ale emisiunii, în care Jeremy îi traduce lui Richard că “Aston Martin e cea mai tare maşină”. Noa, priviţi cu atenţie ecranul. Scrie acolo Bogdan Brylynski, sau nu? =)).
P.S. Nu dau autografe decât pe piele sau pe buletine
P.S. 2. Acesta este postul cu numărul 1001. Chiar dacă vine mai greu, celebritatea întotdeauna ne ajunge din urmă.
Doar imagini. Trageti singuri concluziile. Insa, de la bun inceput va avertizez, nu accept discriminarea de niciun fel, cu atât mai mult cea politică. Dacă i-aţi văzut cu beutura în mână e pentru că sunt beţivi, nu pentru că sunt pedelişti. Că la fel beau şi pesediştii şi liberalii. Dacă acuzaţi, veniţi cu probe. Că şi io l-am văzut pe Spiderman pe turla bisericii, dădea un şeptic cu Superman, da până să scot aparatul, ţuşti, ai dracului melci.
Preşedintele!
Deci, dacă-mi permiteţi deci-ul, ea este FOARTE TARE. Blugi rupţi, două ore în ploaie făcând poze. Domnişoara preşedinte.
Soru-sa, pe de altă parte… teatrul de comedie
În numele tatălui, al fiului, ia drumul Sibiului. Parcă aşa-i botează pe ăştia de la Vâlcea. Sper că n-or rămas pe cilea… la facultate, cum obişnuiesc ei (P.S. Oltenii puteţi să-i discriminaţi, că-şi iau ei revanşa)
Nu e seară să nu-l vedeţi pe unul dintre ei plimbându-şi verticalitatea pe la televiziunile de ştiri. Sorin Roşca Stănescu nu e supranumit degeaba “Naşul”. Doar el e inventatorul presei moderne, care scoate bani strângând lumea de coaie, nu? Pe Chireac îl ştiam de bou, nu şi de mafiot. Şi totuşi. Să vezi că şi din prost mai sare câteodată surprinzătorul. Cei doi ziarişti de un profesionalism remarcabil au dat-o în bară. Nu rău. Foarte rău, teribil. Şi totuşi, au o aprigă durere în cur. Ştiu că sunt atât de bine protejaţi încât întreg acest scandal nu va fi mai mult decât o picătură într-un pahar de apă. Dar continuă să exceadă în tupeu.
Ia, să-l văd eu deseară pe Ursu că îi ia în tărbacă pe amândoi. Şi pe Gâdea, pe Ciutacu, pe Badea şi restul flegmelor care activează pe la televizor şi se îmbracă în ţinuta salvatorilor poporului.
Nuuu, ei au cu toţii o temă de casă. Futai la Băsescu cât încape. În stupiditatea şi încrâncenarea lor, adunătura de cretini sceleraţi care performează la televizor nu îşi dau seama că fac mai mult rău decât bine. Că îi dau dreptate lui Băsescu să arunce dume de genul “coaliţia de la Grivco”. Îi oferă pe tavă un duşman de clasă cu care să se războiască. În loc să îl ignore, să îl facă dispărut din mass-media, idioţii îi cresc cota sub “pretextul” meseriei de jurnalist. Cel mai nepregătit student de la cea mai jalnică facultate de jurnalistică din ţară e de 10 ori mai ziarist decât oricare dintre cei numiţi mai sus.
Nici nu ştiu exact pe când e făcută poza asta. Să tot fie 12-13-14-15 ani. Sursele zic că e din clasa a 11-a. De betoci ce eram, io nu-mi mai aduc aminte când a fost făcută. Giniţi un pic scheletul din stânga mea care-şi ţine galeş mâna pe umărul meu. Noa, acu giniţi poza de mai jos. Aceeaşi privire galeşă, mânca-l-ar tata. Ai dreacului beţivi ). În ordinea de pe tricouri, Boz, Moghiţă, Prună, Piratu, Popsanul şi Brilocea.
Good thing happen to those who wait. Mi-aş schimba motto-ul, dar ăla cu Frodo e prea mişto şi poate e doar euforia momentului.
Am plecat ieri dimineaţă din Sibiu ciufut şi împizdit. Cum drac să cauţi pe tot Transfăgărăşanul nişte maşini, fie ele şi de la Top Gear? Unde să te aşezi ca să le poţi poza ca lumea? Cum să faci să driblezi filtrele de poliţie ca să ai o oarecare mobilitate în cursa după nişte fotografii bune? Puteam să pun pariu ieri dimineaţă că nu va ieşi nimic. Şi totuşi. Am avut o zi superbă. Am ajuns sus la Bâlea Lac mai devreme, înainte să se închidă Transfăgărăşanul. M-am proptit pe o coastă, spre direcţia Sibiu şi am aşteptat, cu toată gaşca lângă, Nosfer, Sergiu, Fălă şi Cosmo. Cum drac să merem fără niciun câine. După vreun ceas de plictiseală, ne-am aşezat pe terasă la Paltinul, unde am dat peste un vechi preten de-al meu. Şi m-am înnegurat numai când mi-am adus aminte. Boris e încă la Bâlea Lac, are un prieten nou, un lup imens, iar din investigarea cazului nu s-a ales nimic. E trecută în carneţel cu roşu, stăm şi aşteptăm.
Aflăm la un moment dat că vin dinspre Vidraru. Ne suim în maşină, o tăiem prin tunel cu tot riscul, să rămânem blocaţi în judeţul Argeş. După încă un ceas de aşteptare apar în şir indian. Noi, cu un pas înaintea lor tot timpul. Dacă treceau de noi, poliţia nu ne-ar mai fi lăsat să trecem.
Am gonit de mi-am tocit fiecare cauciuc pe curbele de pe Transfăgărăşan. Îi auzeam în spatele meu. După şapte kilometri de goană am oprit într-o parcare şi ne-am pus la aşteptat cu gândul la maxim cinci poze ale bolizilor care urmau să treacă în trombă pe lângă noi. Bulan, baftă de căcat ce-am avut. Au oprit exact în dreptul nostru, au întors maşinile în aceeaşi parcare, timp suficient să prindem toate pozele pe care le doream. Şi aveam şi drumul deschis spre Sibiu. Zi superbă, poze excelente, noroc de noroc.
