Cavalerii tristelor parcari

Nu e ca și cum ai vedea în fiecare zi o femeie gravidă urcând și coborând din mașină. Nu e ca și cum asta ar trebui să însemne ceva pentru tine, să te pună pe gânduri și să te gândești, băh, oare n-aș putea să fac și eu o faptă bună? Sau no, măcar să nu fac o măgărie? E mult mai simplu decât atât. Brașovul este un oraș senzațional, frumos de zici că e ieșit dintr-un penel de Picasso dar plin de jeguri. Deși are un trafic din cale afară de relaxat și de plăcut, în ciuda faptului că e un oraș mare și suprapopulat de mașini, e un coșmar când vine vorba de locurile de parcare. Cele cu plată sunt puține și tot timpul pline iar restul… păi restul nu există.

Din câte am prins din discuțiile cu băștinașii, în Brașov nu-i mare bai dacă parchezi pe trotuar, numa în stradă să n-o lași, că te ridică. Ar fi mega, dacă ai avea barem trotuare ceva mai largi. Că-i nesimțirea lu Dumnezău să o lași în mijloc de trotuar să o ocolească oamenii prin stradă. Prin urmare, dacă ești un nou-venit cu trei săptămâni de viecuit prin urbea asta, ai cam belit fasolea. Ești complet și complet la mâna lor. Primul lucru când am aterizat în Brașov a fost să pun în parbriz și în geamurile laterale câte o foicică cu numărul de telefon. Că dacă din vreo maximă întâmplare m-am pus pe domeniul vreunui voievod local să nu care cumva să aștepte până mai ies pe afară să îmi mut ÅŸareta. Să putem fi operativi. DeÅŸi n-am parcat deloc pe vreun loc cu barieră.

La un moment dat am reușit să mă strecor pe un locșor pe alocuri ilegal dar unde nu încurcam pe absolut nimeni. Loc folosit de mai toți locatarii din preajmă pe sistemul primul venit, primul servit. Vecinul de loc, proprietar de trei mașini cu un singur loc de parcare. Nu zic că nu am înțeles bătălia pe locul acesta, până la un punct. Punct în care omul a plecat pentru un weekend întreg cu două dintre cele trei mașini și pe cea de-a treia a parcat-o jumătate pe locul său jumătate pe micuța felie unde se mai putea înghesui o mașină în parcare. Numa așa, de bulangiu.

Iar exemplele nu se opresc aici. Nu e seară să nu vezi vreo mașină cu ștergătoare ridicate sau cu vreun ou lipit frumos de la etaj pe capotă. Din trei mașini una sigur e tunată cu cheia. Chiar și dacă nu sunt parcate pe locuri plătite de proprietari. Dar sunt parcate pe locuri peste care unii consideră că au drept de viață și de moarte.

P.S. Asta așa, de concluzie de final. De trei săptămâni, mașina asta nu a ieșit niciodată din parcare. A fost mutată o singură dată, mai aproape de bordură, ca un prieten să poată parca în fața ei. Când putea să o lase foarte bine parcată așa, se mai câștiga un loc de parcare. Dar noh, în Moldova lucrurile se petrec mai altfel…