Mama s-ar linge pe degete

Că parcă aÅŸa se zice, nu? Că e ca la mama acasă. Mama care e o adevărată meÅŸteră în ale culinăritului ÅŸi o specialistă a invenților care încă nu au fost trecute pe hârtie sub formă de rețetă. Io-s mai convențional de felul meu ÅŸi prefer să mă țin de rețetă ÅŸi de paharul care întotdeauna dă o aromă deosebită chelcheÅŸozului care se găseÅŸte în cuptor.
Orice sesiune de gătit sănătoasă începe cu satisfacerea olfactivă a bucătarului. Prin urmare, indiferent de ce se află în cuptor sau pe aragaz, se desface o bericioaică sau, dacă avem la îndemână, se pun patru cuburi de gheață, trei felii de lămâie, acoperite frumos cu rom după care totul se scaldă cu o cola rece-aburindă. Combinația arată cam aÅŸa. Aha, ÅŸi acuma vă roade ce-am gătit. Păi dați cu clickul ÅŸi iți vedea.Lasagna, tată, lasagna. DeÅŸi aveam la îndemână o rețetă nemaipomenită, marca Nevasta, am făcut un clasical shit. Adică am cumpărat foile de lasagna din motive de lene foarte bine întemeiată. Am lăsat creativitatea pentru umplutură. Åži-am luat, două cepe, doi morcovi, o roată de caÅŸcaval, o pungă de parmezan, două conserve de roÅŸii decojite ÅŸi făcute cubulețe ÅŸi neÅŸte usturoi. Le-am nivelat cu briÅŸca până la punctul în care le-am putut transforma într-un sos. Se căleÅŸte ceapa, după care urmează morcoveii. Când considerați că sunt optimizați ÅŸi nu mai au nevoie de călire, aruncați o juma de kil de carne tocată, amestec porc cu vită. Că ori vită ori porc nu dă prea bine. Prăjiți ÅŸi carnea respectivă până nu mai vedeți roÅŸu în fața ochilor ci numa maro către negru ÅŸi atunci puneți ÅŸi roÅŸiile zdrobite. Lângă, usturoi tocat ÅŸi condimente după gust. Io am folosit oregano că sunt fan. Asta la sosul cu carne.
Sosul bechamel e un pic mai complicat, pentru că necesită atenție ÅŸi delicatețe. Iar io, cu deÅŸtele mele boante sunt deficitar la acest capitol. Juma de pachet de unt se topeÅŸte în cratiță. Peste, se pun 3 linguri de făină ÅŸi se mestecă rapideanu-rapideanu, ca să nu facă cocoloaÅŸe. Când s-a uniformizat, începeți să puneți lapte, puțin câte puțin. O să vă pape cam jumătate de litru de lapte. Amestecați una-ntruna, să nu se prindă, să nu se facă colocoaÅŸe. ân momentul în care devine turnabil, condimentați. Sare, piper ÅŸi, dacă aveți la îndemână, nucÅŸoară. Gustul e nemaipomenit, dar dacă nu aveți, puteți încerca ÅŸi altceva. De cilea încolo intervine îndemânarea.
Ungeți tava cu unt (sau puneți-o pe Simo, dacă aveți vreuna pe acasă). âncepeți cu un strat de foi de lasagna. Bechamel, sos de carne, caÅŸcaval. Io am pus ÅŸi neÅŸte ciuperci mici, tăiate în două ÅŸi foarte crude. După, un strat de foi, bechamel, carne, caÅŸcaval. Socotiți aÅŸa, carnea să fie mai puțină decât bechamelul sau bechamelul mai mult decât carnea, nu contează cum priviți problema, pentru că deasupra ultimului rând de foi vine doar sos alb ÅŸi neÅŸte parmezan. No, acu ghiduÅŸia e următoarea. Ca să nu se ardă parmezanul de deasupra ÅŸi foile să fie nefăcute, acoperiți tava cu o folie de aluminiu. Åži dați la cuptor cam un ceas. Juma de oră cu folie deasupra, juma de oră fără folie. Dacă nu iese bună, să nu-mi mai ziceți mie Brylu. Io am lins ÅŸi juma de sticlă de vin roÅŸu la deservire, dar nu e de musai. Mai ales dacă deja ați testat romul. Că adormiți instant, ascultați-mă pe mine.

20 Comments