Mama s-ar linge pe degete
|Că parcă aÅŸa se zice, nu? Că e ca la mama acasă. Mama care e o adevărată meÅŸteră în ale culinăritului ÅŸi o specialistă a invenților care încă nu au fost trecute pe hârtie sub formă de rețetă. Io-s mai convențional de felul meu ÅŸi prefer să mă țin de rețetă ÅŸi de paharul care întotdeauna dă o aromă deosebită chelcheÅŸozului care se găseÅŸte în cuptor.
Orice sesiune de gătit sănătoasă începe cu satisfacerea olfactivă a bucătarului. Prin urmare, indiferent de ce se află în cuptor sau pe aragaz, se desface o bericioaică sau, dacă avem la îndemână, se pun patru cuburi de gheață, trei felii de lămâie, acoperite frumos cu rom după care totul se scaldă cu o cola rece-aburindă. Combinația arată cam aÅŸa. Aha, ÅŸi acuma vă roade ce-am gătit. Păi dați cu clickul ÅŸi iți vedea.Lasagna, tată, lasagna. DeÅŸi aveam la îndemână o rețetă nemaipomenită, marca Nevasta, am făcut un clasical shit. Adică am cumpărat foile de lasagna din motive de lene foarte bine întemeiată. Am lăsat creativitatea pentru umplutură. Åži-am luat, două cepe, doi morcovi, o roată de caÅŸcaval, o pungă de parmezan, două conserve de roÅŸii decojite ÅŸi făcute cubulețe ÅŸi neÅŸte usturoi. Le-am nivelat cu briÅŸca până la punctul în care le-am putut transforma într-un sos. Se căleÅŸte ceapa, după care urmează morcoveii. Când considerați că sunt optimizați ÅŸi nu mai au nevoie de călire, aruncați o juma de kil de carne tocată, amestec porc cu vită. Că ori vită ori porc nu dă prea bine. Prăjiți ÅŸi carnea respectivă până nu mai vedeți roÅŸu în fața ochilor ci numa maro către negru ÅŸi atunci puneți ÅŸi roÅŸiile zdrobite. Lângă, usturoi tocat ÅŸi condimente după gust. Io am folosit oregano că sunt fan. Asta la sosul cu carne.
Sosul bechamel e un pic mai complicat, pentru că necesită atenție ÅŸi delicatețe. Iar io, cu deÅŸtele mele boante sunt deficitar la acest capitol. Juma de pachet de unt se topeÅŸte în cratiță. Peste, se pun 3 linguri de făină ÅŸi se mestecă rapideanu-rapideanu, ca să nu facă cocoloaÅŸe. Când s-a uniformizat, începeți să puneți lapte, puțin câte puțin. O să vă pape cam jumătate de litru de lapte. Amestecați una-ntruna, să nu se prindă, să nu se facă colocoaÅŸe. ân momentul în care devine turnabil, condimentați. Sare, piper ÅŸi, dacă aveți la îndemână, nucÅŸoară. Gustul e nemaipomenit, dar dacă nu aveți, puteți încerca ÅŸi altceva. De cilea încolo intervine îndemânarea.
Ungeți tava cu unt (sau puneți-o pe Simo, dacă aveți vreuna pe acasă). âncepeți cu un strat de foi de lasagna. Bechamel, sos de carne, caÅŸcaval. Io am pus ÅŸi neÅŸte ciuperci mici, tăiate în două ÅŸi foarte crude. După, un strat de foi, bechamel, carne, caÅŸcaval. Socotiți aÅŸa, carnea să fie mai puțină decât bechamelul sau bechamelul mai mult decât carnea, nu contează cum priviți problema, pentru că deasupra ultimului rând de foi vine doar sos alb ÅŸi neÅŸte parmezan. No, acu ghiduÅŸia e următoarea. Ca să nu se ardă parmezanul de deasupra ÅŸi foile să fie nefăcute, acoperiți tava cu o folie de aluminiu. Åži dați la cuptor cam un ceas. Juma de oră cu folie deasupra, juma de oră fără folie. Dacă nu iese bună, să nu-mi mai ziceți mie Brylu. Io am lins ÅŸi juma de sticlă de vin roÅŸu la deservire, dar nu e de musai. Mai ales dacă deja ați testat romul. Că adormiți instant, ascultați-mă pe mine.
Mersi , am prinzit , asa ca nu voi saliva ca si chetzelu’ lu’ Pavlov.
Si tocmai alaltaieri am bagat neste ” lasagne alla bolognese”.
Dar romu’ si berea tot imi excita putin glandele salivare.
a revenit hambaruuuuul 🙂 🙂 🙂
Clubul cetitorilor de „hambar” din Fagaras (nici comuna, nici oras) saluta revenirea vechii interfete!
ti-as zice io unde „ai stricat” gustul lasagnei dar iar nu-mi dai dreptate 🙂
ia… la rom, nu?
ntzzzzz , nu brylule , trebuia si o tzira de shunca , cubuletze si un fir de tzelina .
Iar carnea tocata prajta si apoi inecata in supa de pui si la sfirsit , cind e aproape gata , un pahar de vin rosu ( SanGiovese ca ala-i din zona Bolognei )- ( retzeta inregistrata la Camera de Comert din Bologna – Bologna e mama lasagnelor , tortelinilor si a pastelor ” a ragu’ „.
Crede-ma Brylule ca stiu ce vorbesc, nu dejaba-s ushooor supraponderal.
noa’ma, in primul rand ca pui ca taranu’ din deva si carne de porc. io, taranu’ din medias, nascut cu gusturi alese, iti zic ca iasa cam sleioasa si cade greu. dupa aia, calcati-ar usturoiu. ala se pune in ulei la incins si dupa ce-o aromatizat uleiul il scoti si-l arunci. tot la carne pui langa morcovei si tuplina de telina sa-i de-a gust bun. in loc de cascaval pui mozzarella, bai, ca aia la caldura patrunde si carnea! la sosu’ bechamel obligatoriu pui nucsoara. carnea o stingi cu un vin rosu de masa(nu d.o.c. ca-i strica gustul, sec, usurel pana in 12% maxim)dupa care arunci in ea rosiile. si parmezanul sa nu-l pui ca ghiolbanu’ ca ala absoarbe din sos. grija sa fie acoperite de sosul de carne cu rosii toate foile, sa absoarba, altfel se pot usca. si cam atata ba, ca acum lucru si io la lasagna, ca n-am avut de lucru si-o trebuit sa-ti citesc blogu’. hi ca ma duc sa vaz de sos. aaaa, si bai io cu doamna, facem cateofata o lasagna numa’ cu sunca, spanac si anghinare 😉
belitule cand faci o zama de fasole boabe da un semn!
dau, nashe, dau
bine 1-le, bagam la cap criticile si sugestiile, ne perfectionam pe viitor.
Felicitari deciziei de a lua hambarul inapoi in primire, parca reteta cu lasagnia nu prea se potrivea cu noua tema.Acum, de ce dracu ai pus poze ca sa saliveze lumea nemancata de la 12 noaptea, singurul aliment disponibil fiind shaworma de la colt.Vad ca ai spus ca trebuie o punga de parmezan insa nu ai mentionat daca ras sau parmezan intreg, sincer prefer cel intreg, sa il rad singur, cel deja facut mi se pare uscat.
ai dreptate cu parmezanu, da ala intreg e, in general, de vro doua ori mai scump decat ala la punga. la tine inca n-a ajuns criza?
arata bine desi nu ma dau in vant dupa lasagna 🙂
Tine-mi pumnii, ca azi dau iama si io in buchetarie sa incerc ceva nou. Si-o sa aduc in dulshea Moldova aroma gulasului arghelenesc de la fratii nostri ungherezi luata si imbunatatita 🙂
@ morty – buna idee !
Heh criza a ajuns, dar rudele din Italia sunt mereu folositoare 🙂
Gabriel nus ce va place atat de mult la produsele italienesti.. mai bune ca astea traditionale romanesti nicaieri nu vei gasi.. ti-o garantez :))
Niciodata n’am spus ca lasagna e mai buna ca o portie de sarmale, da is bune si alea de la ei, ajuta la ingrasat.
Gabriel, oricum, daca esti de pe-aci de pe la Iesi sau din dulshea moldova, pai sigur ca-s mai bune sarmalele, ca la noi se fac cele mai bune sarmale din lume… 🙂
In orice caz, moldovencele gatesc de te lingi pe deshte.
Si apropo de asta, primul meu gulas a iesit o minunatie. (Multumesc de retete lui Adi Hadean – la el gasesti toate bucatele.) Desigur, am mai pus si io cate ceva de la mine: vinete taiate cubulete si unduite in ulei de masline si pentru „piscatura”, ardei iuti proaspeti. Yummy!
Da, oricum astea mai tinere n’au o treaba cu bucataria. Stiu, din experienta personala, am mancat la porcarii arse si fara sare..