Mama intotdeauna gateste cel mai bine

Citeam azi dilema lui Arhi legată de mâncarea „ca la mama acasă”. ân care el enumera o sumă de bărbați, artiÅŸti în ale gătitului, care ar băga sub radical orice gospodină. Åži se prea poate, nu zic nu.
Dar. Åži aici apare un mare dar. Poate că bucătarii ăÅŸtia gătesc mai bine decât orice mamă, în afară de mama mea. Åži asta o spune oricine despre mama lui. Mama mea face cea mai bună mâncare. Pe sfârâitul untului din tigaia ei am crescut. Orice, oriunde aÅŸ mânca, niciodată n-aÅŸ face comparația cu mama.
Prilej cu care au început să curgă amintiri din papilele mele greu încercate. Mai țineți minte tandemul gris cu lapte – orez cu lapte? Cred că aveam cinci ani când am mâncat ultima dată aÅŸa ceva ÅŸi tot îi simt încă gustul. âmi aduc aminte cum îmi făceau ori Deli ori Mămisa un smiley din gem peste gris. Ca să vezi de unde a pornit messengerul, din grisul meu cu lapte. Apoi, laptele de pasăre. Moamăăă, aÅŸ fi dat tot nectarul ÅŸi toată ambrozia din lume pentru o porție de lapte de pasăre. Pernițele acelea moi din albuÅŸ de ou. Tiiii, ce bunătate. Cum ciocolata apărea tare rar pe vremea aia, cu ce compensam? Cu gălbenuÅŸ de ou frecat cu zahăr. Frecam la el câte jumătate de ceas ÅŸi după aia lingeam tacticos lingurița. âl mâncam cât de încet puteam, să nu se termine prea repede.
Apoi, la micul dejun. Aici Mămisa era experta în stimulat imaginația copiilor. Prima tură, ou în pâine. Era distracția mea preferată să iau pahare de țuică ÅŸi să dau găuri în feliile de pâine. Păzeam cu religiozitate capacele rezultate din găurire ÅŸi le aruncam în tigaie la ordin. După care le foloseam ca să găuresc gălbenuÅŸul. Mmmmmm. După ce ne săturam de ou în pâine, treceam pe ou semi-fiert în suportul acela de plastic de semăna cu o budă în miniatură. âmi frecam mâinile de nerăbdare până îmi tăia cineva capacul ÅŸi apoi scotoceam cu lingurița prin coaja oului până nu mai rămânea nimic. După care haleam ÅŸi capacul. Pizza din pâine înmuiată în lapte, cu salam ÅŸi sos de roÅŸii. Spaghetele milaneze, dar făcute din aceleaÅŸi ingrediente. Mâncăruri atât de simple, atât de bune ÅŸi atât de uitate. Noa, acu m-am enervat. Până într-o săptămâna fac ÅŸi mânânc câte una din fiecare cele de mai sus. Åži vin cu concluzii. Parol!