Sfantul SPP sau de ce se bea berea

Dragi tovarăși și prieteni. Prin nemijlocita și nemăsurata amabilitate a domnului Chinezu, zen-master-ul berilor 2.0, eu am fost desemnat responsabilul implementării Planului de Ubicuitate Beristică în districtul, departamentul, giudețul Sibiu. Acum ar urma să înșir o listă lungă de explicații, că ce ar fi PUB-ul ăsta. Și n-o s-o fac tocmai ca să vă provoc nițel, să-mi spuneți voi ce credeți că înseamnă planul acesta. Raspunsurile de genul: se va bea bere multă sunt neavenite fiind mai mult decât evident că se va bea bere multă :).

Daaar, ce e nițel mai importantă și în același timp mai provocatoare e următoarea întrebare: care sunt motivele pentru care se bea berea? Na, aici aștept creativitate din partea drinking-team-ului. Eu am identificat următoarele motive, botezate Sfântul SPP.

S pentru Sete. Că ăsta e primul motiv pentru care deschizi o bere. Nu există cole, ape plate sau milenare (cum zice Cătă) ori freșuri de portocăli care să ostoaie setea cum face o bere. Plecând de la cât de sete îți este, se ostoaie cu o cantitate situată între 100 și 250 de mililitri. Adică, o juma de bere îți taie setea.

P pentru plăcere. Gura ulterioară nu mai e pentru sete. E cea pe care o savurezi. Pe care nu o bei ca un apucat ci încetuț, să simți fiecare bulă de acid. Și cea mai plăcută dintre toate.

P pentru pasiune. Aici se încadrează tot ce trece de prima bere. Până pe la 20 de ani n-am suportat berea. Mi se părea amară, plus că era nevoie de cam prea multe să te îmbeți. Și cum ăsta era un scop, preferam să închei rapid orice bairam. Acum am devenit prieteni nedespărțiți. Ba facem adesea experimente împreună. Analizăm, răsanalizăm, degustăm. Cam așa arată o ședință de terapie cu bere. Prin urmare, trec cuvântul în tabăra cititorilor și chiar vreau și aștept păreri. Că poate mi-a scăpat mie vreun asterix important în consumul de bere și o să par neprofesionist 😀