Back to the drawing board

Dacă s-ar fi salvat mai repede pozicile, le-aÅŸ fi pus deja. Da încă salvează, Picasa le-a pus prin ceva foldere absconse prin calculator, deci mai tre să aÅŸteptați o țâră până vin pozicile pe țeavă. Până atunci, din nefericire, am revenit în civilizație. Åži e groaznică senzația. După ce o săptămână m-am trezit când a vrut muÅŸchiu meu, între 8 jumate ÅŸi 10 de musai, că doar nu era să pierd frumuseți de zile cu soare, cu liniÅŸte ÅŸi cu multe animale prin preajmă.
Rezum totul în câteva fraze, după aia vă povestesc mai pe larg. Stăteam într-o noapte târzie sau dimineață devreme cu Clau ÅŸi cu Bogdan pe scări, la Valea Rea, ÅŸi povesteam de orizonturile tot mai negre. De pornit în haiducie prin străinătățuri, în speranța că va fi mai bine.
Da, poate ar fi mai bine. Dar pentru mine ar rămâne mult prea multe în urmă. Ceva-uri la care n-aÅŸ putea renunța niciodată. La susurul izvorului pe care îl aud pe fereastră noaptea înainte de culcare ÅŸi dimineața când mă trezesc, la țigănuÅŸii care sar din foc de fiecare dată când îl zgândăr, la cățeii care vin hoardă după mine la fiecare hălăduire pe coclauri, la berile băute cu prietenii, la minunile tărâmului pe care m-am născut ÅŸi în care vreau să mă îngrop. D-aia n-aÅŸ miÅŸca nici un metru din locurile astea.

2 Comments