Dacă s-ar fi salvat mai repede pozicile, le-aş fi pus deja. Da încă salvează, Picasa le-a pus prin ceva foldere absconse prin calculator, deci mai tre să aşteptaţi o ţâră până vin pozicile pe ţeavă. Până atunci, din nefericire, am revenit în civilizaţie. Şi e groaznică senzaţia. După ce o săptămână m-am trezit când a vrut muşchiu meu, între 8 jumate şi 10 de musai, că doar nu era să pierd frumuseţi de zile cu soare, cu linişte şi cu multe animale prin preajmă.
Rezum totul în câteva fraze, după aia vă povestesc mai pe larg. Stăteam într-o noapte târzie sau dimineaţă devreme cu Clau şi cu Bogdan pe scări, la Valea Rea, şi povesteam de orizonturile tot mai negre. De pornit în haiducie prin străinătăţuri, în speranţa că va fi mai bine.
Da, poate ar fi mai bine. Dar pentru mine ar rămâne mult prea multe în urmă. Ceva-uri la care n-aş putea renunţa niciodată. La susurul izvorului pe care îl aud pe fereastră noaptea înainte de culcare şi dimineaţa când mă trezesc, la ţigănuşii care sar din foc de fiecare dată când îl zgândăr, la căţeii care vin hoardă după mine la fiecare hălăduire pe coclauri, la berile băute cu prietenii, la minunile tărâmului pe care m-am născut şi în care vreau să mă îngrop. D-aia n-aş mişca nici un metru din locurile astea.
- Mi-am dat cu părerea despre Delta Dunării şi cât de frumos e la Sfântu Gheorghe pe Best Holidays. Am pus şi neşte poze dintre cele care mi-au plăcut cel mai mult. Pe vremea aia nu mă iubeam cu Nikonul chiar aşa de tare.
- Dacă n-aţi fost la mare, puteţi merge pe gratis şi cu ceva beri la bord. Şi cu simpaticul Arhi. Am menţionat că e moca?
- Băsescu = Năstase. Sau Băsescu + Năstase = Love? Şi se mai întreabă de ce lumea îi cere să scrie mai des…
- Festivalul Folk You se va numi Florian Pittiş. Great idea.
- Ce faaaaaaain e nebunuuuuuuuuuul. M-am îndrăgostit de câinele ăsta.
E un loc de care te îndrăgosteşti foarte uşor. Nici n-ai avea ce să nu îţi placă. E de pe altă planetă, din altă lume, din alte timpuri. Uici iz good dacă ne uităm împrejur.
Sfântul Gheorghe cel îndepărtat trece printr-un face lift. Care probabil va afecta viaţa satului care trăieşte ca picătura chinezească. Au început să apară pensiuni, drept, cu bun gust, nimic chicios. Tocmai se construia Centrul de informare pentru Turişti. Existau tot două birturi dintre care unul non-stop, a mai răsărit un magazin şi o clătitărie care niciodată nu avea clătite. Azi n-aveau lapte, mâine făină şi tot aşa. Din 7 zile am prins clătite o singură dată şi atunci tot cu programare.
Pe de alta parte, campingul care ne-a cucerit pe toţi anul trecut ne-a cam deziluzionat în săptămâna asta. Dacă stau bine să mă gândesc, poate şi din vina noastră. Trebuia să ne gândim că suntem la Românica şi că în extrasezon li se fâlfâie despre turişti. Că am prins exact zilele de schimbare. În prima zi am mâncat hamsii reci şi ciorbă de ciocănele tăiată, în ultima zi am mâncat nişte grătare delicioase. 
Deh, începuse sezonul. E chiar funny să îi vezi cum se pregătesc, cum instalează grătarul pentru avalanşa care va să vină şi tu ronţăi ceva răcituri aruncate într-o farfurie.
Cu asta încheiem porţia de critici, că iară se supără Irina 
. Foarte important. De data asta am prins peşte. Că m-am făcut de căcat destul anul trecut fiind singurul pescar ce a călcat vreodată în Deltă şi la care nu-i mirosea mâna a peşte. Aşa că anul ăsta i-am rupt în gură. No, staţi liniştiţi, că nu m-a tras vreun somn în apă, nici n-am sărit după o ştiucă. Mă bălăceam pe un canal al Dunării pentru că… m-am plictisit de atâta peşte. Şi apa era aşa de caldă şi de îmbiătoare. Cred că poţi merge şi în octombrie la Sfântu şi apa e tot atât de caldă.
Sfântu Gheorghe e nemaipomenit. Chiar şi Delfinul, cu toate criticile de rigoare. Dar vă sfătuiesc să nu mergeţi. O să vă mânânce ţânţarii, o să vi se facă rău de la baligile din drum, o să vă intre nisip în ochi. E, pe cine mint. E perfect la Sfântu. Da nu mai ziceţi la nimeni, că de aia e aşa fain.
P.S. Poza de Banderas ud şi cu burtă e făcută de Popesc. Ăsta are ceva gânduri absconse, fac pariu.
P.P.S. Ascultaţi pe site-ul Delfinului marea la Sfântu Gheorghe. E pe bune, pe bune, chiar si cand e lume pe plajă.
P.P.P.S. Când v-am spus de Corinoasa că scrie bine nu m-aţi crezut. Ia vedeţi…
Deocamdata n-am reusit sa ma prind cum pot sa pun si poze de pe telefon, asa ca va dau un link. Sa vedeti cat de frumoasa e marea la Sfantu de dimineata.
http://www.flickr.com/photos/33355680@N06/3686708900
Irina, multumesc frumos. In sara asta a aparut ca din senin un gratar. De fapt doua, ca unul e special pentru peste. Pretul la porumbul fiert a scazut de la 4 la 3.5 lei. Ceafa de porc n-a avut gust statut si micii si-au pierdut stratul de carbune. Ba si zama a fo buna, din moment ce muierea nu se mai tine de pom desertand preaplinul. Aaa, si sa nu uit. Scriu de pe wi-fi, adio wap. Apai Irina, draga, daca tu ai o bagheta majica acolo la tine in birou, ai dat bine cu ea. Asa da. Ca prea era fain la Delfin ca sa lasam o mancare de doi lei sa ne strice cheful. Multumesc, Irina.
Apai, ii zvon. Ca de nu zaceam mult mai urat in titlu. Dolphin Camping si Green Village, mandriile comunei Sfantu Gheorghe cand vine vorba de cazare se zice ca sunt ale Vantului. Ca si-ar fi spalat neste euroi construind ceste doua campinguri, unul pentru pulime, adica asta la care stam noi, respectiv cel de 4 stele de peste drum. Deci, sa va egzplic. Peste drum, la Green Village, o saptamana pentru doo persoane costa 50 de bulioane. Nici la Sofitel nu costa atat. Ici colea, la pulime, unde vecuim noi pentru ca preturile iz rezonabile, labagii astia de bucatari isi bat banana de noi. Din 11 cati suntem, in ultimele ore tri au desertat tat stomacul si inca doi prezinta semne. Si nu stim de la ce. Stati linistit, io n-am nicio problema. Stomac de fier, bine capitonat cu rom acu doo seri si coniac asara, basca beri all-in. Oricum, io pe aia ii traznesc. Le tzap ciorba in fata.
Deci mei copii, ca vaz ca sunteti foooarte activi si in lipsa grajdarului, prin urmare sa nu va privez de ultimele stiri. Suntem bine sanatosi. Am refuzat orice tentatii de sporturi extreme, chiar si cand nenea barcagiul ne-a oferit o lotca numa pentru amuzamentu nostru. Ca muream suta-n mie cu toata orientarea noastra turistica. Am halit peste cat pentru un an si, spre boala pescarilor pe care i-am abandonat la redactie, minciogul e plin cu bibani. Si-o rosioara de samanta. Deci avem mari sanse sa ne vedem cu bine. In incheiere, thank God for Blackberry.
O, daaaaa. Acesta este un post de adio. O săptămână dispar în neant, în necunoscut şi dacă dă Dumnezău, poate nu găsesc nici prize disponibile şi am scăpat şi de telefoane. Nu vă zic unde mă duc, dar dacă mă căutaţi, sunt pe plajă la Sfântu Gheorghe sau pe vrun canal, ascuns în stuf cu băţu de pescuit în lăbuţă. Până duminica viitoare, adio monitor, adio tastatură. De mouse nu zic nimic, că dreaq ştie dacă nu dau peste neşte şoricei pe malu Dunării albastre. O să vă duc dorul, drajii mei blogosferi, da gândiţi-vă aşa. Că e doar temporar. Şi ca să nu vă las bocind pe cilea, nu de alta da udaţi hambaru şi se duce dreaq tot fânu pentru la iarnă, delectaţi-vă cu arhiva. Nu asta recentă, aia de pe vremurile blogspotului. Am revizuit-o io recent şi m-am kkt pe mine de râs. Giz, zici că mi-am revăzut copilăria. Să aveţi o săptămână plină, ca să nu-mi duceţi dorul. Pa şi pusi.
Nu-i aşa că ar fi fost boooring încă un weekend la Sibiu petrecut prin jurul căsii şi pe la grătare la eterna Curmătură sau printre pomii Cisnădioarei? Ar fi fost. Aşa că am aruncat rapid un rucsac cu una-alta în portbagaj, două telefoane să strângem gaşca şi am pornit spre Munţii Orăştiei, în inima regatului dac pe care Decebal i l-a lăsat în păstrare lui Nunu. Evident, cu cei trei câini de pază, Tănă, Ţica şi Aiax. Ca să nu cumva să uităm gustul burgundului de Recaş, am considerat de cuvinţă să topim barem patru din cei cinci litri disponibili de cum am dat cu ochii de flacăra focului pregătit din timp de Nunu. 
Şi ne-am aşezat la poveşti, savurând cina senzaţională pregătită de Deli şi ascultând legendele munţilor care ne împrejmuiau. Care dintre voi îşi aduce aminte când a văzut ultima dată Calea Lactee? Sau ambele care sau Luceafărul? Eu am rămas şocat când m-am uitat în sus. A trecut atât de mult timp de când am văzut un cer atât de înstelat de treceam drept un copil de 6 ani privind mirat spre boltă. 
Chiar şi adormiţi de-abia pe la un 3, cu capul cât o baniţă, la 9 am fost drepţi, pregătiţi de drum. De drumul Sarmisegetusei.
Întotdeauna mi-am dorit ca locurile mele preferate să fie ferite de ochii lumii. Deşi blastăm în fiecare zi la drumari şi la valurile de pe şosele, mi-aş fi dorit ca acolo să nu ajungă utilajele lor. Nici pe drumul dintre Cârnic şi Pietrele, nici pe uliţele din Sfântu Gheorghe şi cu atât mai puţin, pe drumul dintre Valea Rea şi Sarmisegetusa. 
Floricică vă explică de ce cu lux de amănunte, n-are sens să mă lansez şi io în blesteme la adresa cocalarilor religioşi, ultimul tip de cocalar apărut pe drumurile patriei. Am găsit Sarmisegetusa la fel de frumoasă. Nea Ion se îngrijeşte cu atenţie ca firele de iarbă să fie tăiate, adunate în căpiţă. El este singura “oficialitate” care grijeşte cetatea sfântă a dacilor. În rest, eternul miserupism. În schimb, asalt de autocare, maşini de toate felurile, oameni de toate felurile, foarte preocupaţi să audă povestea Sarmisegetusei, batjocura la care e supusă de autorităţi. Ştiţi, genul acela de oameni care zic “ce nesimţiţi, să nu aibă ei grijă de o cetate atât de frumoasă”, care se întorc cu spatele şi aruncă punga de plastic pe care o ţineau în mână.
În fine, i-am dat dracu, că încă 10 minute şi începeam să împart şpiţe în cur şi am pornit pe drumuri neumblate, cu Nunu drept ghid, într-un off-road cum mai rar am făcut. Mi-am dat seama pentru a mia oară că Dacia pick-up diesel, da, aia cu plasticul ce acoperă motorul, e cea mai bună maşină făcută vreodată de Dacia. Nu vă vine să credeţi unde am urcat. Pe coama muntelui, în cea mai frumoasă poiană din lume. De-acu, de-i weekend liber, nu mă sunaţi. Că n-am semnal, sunt la Valea Rea, în paradis.
Am văzut şi în Sibiu afişul campaniei de promovare a României turistice. Tot sunt de părere că această campanie, bună, rea, e un pas înainte. Că a fost gândit doar ca un simplu pas şi nimeni n-a judecat mai departe, asta e adevărata problemă. Dar no, ăştia suntem noi. Întotdeauna ne-am mulţumit cu puţin. N-am ezitat niciodată să ne lăudăm cu nişte realizări minimalistice şi să ne batem pe burtă mulţumiţi. Da, am făcut un spot şi am cheltuit neşte milioane bune pe afişe. Şi cu asta intrăm în concediu, că ne-am ostenit destul.
Oare spre ce fug mama şi copilul? Spre plaja pe care tocmai a vizitat-o Arhi? Sper să le placă în momentul în care primul tuciuriu o să le ia la plua că au trecut pe nisipul pe care el plăteşte taxe (sanchi) la stat şi care, prin urmare e pământul lui. Buey, treziţi-vă dracului o dată, băgaţi şi voi nasul într-o cameră de hotel să vedeţi cum pute a igrasie şi daţi flegma la o parte de pe porţia de hamsii. Şi când aţi rezolvat problemele astea, atunci aruncaţi banii pe afişe. V-aţi apucat şi voi cu sfârşitul.
.jpg)
