Jul 11, 11 • Din oras • brylu • 15 Comments »

De ieri după-masă stau și mă gândesc cum și ce să scriu despre #prinSibiulmeu, că nu are www-ul servere cât aș putea eu scrie. Și m-a lovit, când selectam pozele de pus pe Facebook. Ar trebui sa scriu despre oameni, pentru că ei au făcut proiectul acesta atât de frumos. Însă înaintea lor, despre ce m-a surprins cel mai mult. Despre Sibiu.

Sibiul este senzațional. Și pot spune asta cu mâna pe inimă doar acum. Am 12 ani de când bat străzile din Sibiu și încă nu mi-am dat seama cât de frumoase sunt. Da, și ca aspect, dar ca povești. Sibiul este o colecție de nuvele devenită roman-fluviu după ce îl asculți pe Răzvan, secondat cu detalii picante de Groparianul plecat din Sibiu către Cloj. Nu mă apuc acum să înșir pentru că aș fi penibil să arăt tuturor cât de puține știam despre un oraș în care locuiesc de 12 ani. Dar acum sunt la un pas de a deveni enciclopedie. Dar să revenim la cei mai frumoși dintre pământeni.

• Nebuloasa a fost, az usual, senzațională. Biciul și cătușele organizării riguroase fără de care probabil noi eram și acum pe terasă la Einstein intonând O Tannenbaum. Și dacă n-ar fi concurat cu Toma, ar fi primit din start premiul special al juriului la wet t-shirt contestul din Piața Mare. Fără ea, multe dintre cele ce s-au petrecut ar fi rămas doar idei.
• Denisa a fost ca de fiecare dată, cea mai de treabă și cea mai de gașcă. De un calm enervant de foarte multe ori. Cu atât mai mult cu cât de aici a plecat la Bon Jovi. Huniedoreancă de-a mea. Apsolut de gașcă și de comitet. Și ca să vedeți cum gândim la fel, ia vedeți ce titlu a pus postului despre concertul Bon Jovi )
• Cristi și Alexandra rămân huhurezii grupului. În dimineața de sâmbătă, la ora 6, proaspăt trezit de macac deschid Twitterul să văd dacă a rămas vreunul căzut prin tranșee. Și dau peste twettul următor: Amu ne-am trezit si bem o bere in Piata Mica. Tweet dat la 3 dimineața. Păi cu oameni d-ăștia cum să nu te petreci.
• Les Gabens sunt de-a dreptul încântători. Genul acela de maramureșean tot timpul pus pe șotii, care are pregătită în tolbă următoarea glumă dar cu o doză de seriozitate complet aparte. Adică, după niște ceasuri bune de plimbare la 35 de grade tu să îți mai dorești să vizitezi și secțiunea tehnică a Muzeului Astra, și morile, și Brukenthalul și multe, multe altele, trebuie să fi al dracului de special.
• Dacă aveți nervii întinși la maxim și doză de toleranță zero, un joc conceput de Gogu Kaizer este ultimul lucru pe care vi-l recomand. Din reclama făcută de alții bloggeri cu sinapse distruse în fața telefonului, omul este un fel de „ăla care a făcut imposibil de terminat Heroes 5”. Și nici nu îți imaginezi la prima vedere că la 3 dimineața va fi în continuare lângă tine, pe baricade, pe scenă, la dansat muieri străine. Dar așa e. Bag mâna în foc.
• Tovarășul Auraș mi-a fost prezentat ca fiind un semi-hater. După trei zile aș zice mai degrabă că e un semi-lover cu tendințe acute spre full-time lover. Că mi-i drag de el (non-porno) de nu vă pot explica. Fapt nu lipsit de o doză de curiozitate, în spatele fiecărei idei drăcoase, și-au fost multe, foarte multe weekendul ăsta, a fost și un strop de Auraș. I-a plăcut la maxim la piscină și cred că ar fi atentat și la fântânile de ciocolată, dar a avut o doză de jenă. P.S. Cine zice că nu l-au primit în club mințește.
• Claudia a fost singura persoană cu care am avut emoții la start și nu prea îmi dădeam seama dacă stilul meu de abordare ciobănesco-transhumant foncționează. Elegantă din cale afară în faptă și în vorbă. No, cum să se potrivească în hărmălaia asta de gașcă? Cheia a fost foarte ușor de intuit. Din fericire pentru noi, din nefericire pentru ea, Claudia a răcit. Iar noi am dres-o cu vin și cu smirnă și tămâie împrăștiată cu cuvioșenie de pastorul reverend. Și am dres și aparențele inițiale cât am pocnit din degete.
• Lui Toma îi sunt încă dator cu o explicație. Mai friend, lasciv înseamnă senzual sau voluptuos. Adică, pentru fotbaliști, care ațâță la plăceri secsuale. Îți dai seama că am căutat pe google, nu? Mă, cochilul ăsta m-a uns pe suflet. Și dacă s-ar fi născut acum 50 de ani, Maicăl Gecson ar fi trăit. Pentru că ar fi existat un dansator mai bun ca el, n-ar fi avut succes, n-ar fi avut de unde să decadă și n-ar fi băgat în el pastile. Filmul său 3D din muzeul Astra va avea încasări mai mari decât Avatar. Word!
• Relația mea cu Alina a fost una de foarte scurtă durată dar extrem de furtunoasă (și sincer sper ca nevasta proprietate personală și Hoinaru să se fi plictisit de citit până la acest paragraf). Ne-am dat seama la timp că relațiile la distanță nu au șanse. Am făcut noi ceva link-exchange-uri în offline dar respect regula de aur cu what happens in Sibiu stays in Sibiu.
• Hoinaru mi se părea un megaagitat. Nu știu de ce. Poate din cauza numelui de scenă. Dar io atât monument de calm n-am văzut în viața mea. Mor de curiozitate să îl văd o dată agitat, poate la vreun #cuHoinarulnostru. Că mă inervează cât de calm poa să fie.
• Sunt puțini oameni pe lume cu care te întâlnești după +10 ani și e ca și cum nu te-ai fi văzut de ieri. Așa a fost reîntâlnirea cu Miruna. Prieteniile din copilărie nu se desfac până la bătrânețe, nu că am fi aproape, Doamne ferește. Și sper să nu mai treacă alți 10 ani până la viitoarea revedere.
• Ruxa cred și sper că a văzut Sibiul cu alți ochi decât deobicei. Tot timpul pe fugă și agitată când e prin Sibiu, speram, îmi doream și eram curios dacă va fi o experiență diferită. E greu să aduci pentru a suta oară un om în Sibiu și să-i arăți altceva. Și bag sama că ne-a cam ieșit.
• Chinezu este un monument de înțelepciune, online dar mai ales offline. E genul acela de om de care te simți apropiat citindu-i blogul dar pe care parcă îl cunoști de când lumea când îl ai în fața ta la masă. Șirul infinit de beri care pot dispărea în el ar face gelos orice beutor lăudăros. Și sincer sper să găsească la un moment dat jobul ăla mult dorit iar eu să fiu assistent managerul lui. Că nu-l pot lăsa să bea singur CHIAR toate berile din lumea asta.
• Domnul Andrei Crivăț, iar D-ul mare din primul cuvânt nu e nici la mișto, nici typo, este unul dintre ultimii excepționali de pe planetă. Dacă aș crede în existențe paralele, aș zice din univers. Știți aia cu linia dintre amici și prieteni? N-apăi Crivățul este un fel de Usaine Bolt la trecut această linie. E un mare câștig pentru lista mea de prieteni.
• Pe TvDecei nu prea știu cum să-i despart. Da știți desenele cu Tom și Jerry când pe un umăr e un îngeraș și pe altul un drăcușor? Noa cred că asta e cea mai aproape de realitate descriere. Și nu, Alina, nu tu ești drăcușorul. Tu ești îngerașul, echilibrul cosmic, balanța care îl ține pe ăsta micu în șpagat. Că io om cu atâta vitalitate și atât de pălit în cap n-am mai văzt în viața mea. Sincer, era în capul listei oamenilor din online pe care aș fi vrut să îi cunosc for real. Dacă-mi pare rău, HELL NO!!! Sincer, domnu Crenguț e un fel de Mini-Me. Și cu asta am spus totul.
• Groparul este tot ce mi-am dorit de la viață. Părinte responsabil, soț iubitor, miștocar de frunte, un om despre care ar trebui la un moment dat să se scrie o carte. Și mi-aș dori să ajung să petrec atâta timp cu el încât să fiu io ăla care o scrie. Dar presimt că puștiul lui senzațional o să ia caimacul. Că, la un moment dat, cineva va zice de Groparu „uitați-l pe tatăl Gropărelului”. Iar doamna sa este un monument de calm și înțelegere. Mă mir că ne-a suportat hăhăielile în preajma cochilului. Că io nu l-as lăsa să se joace cu unii ca noi.
• Pe domnul cu pricina l-am lăsat la urmă, pentru că despre el aș avea cele mai multe de spus. Venirea lui Liviu Alexa la Sibiu m-a făcut să realizez din nou cât de ciudată este viața noastră, a agitaților. Și cât de nedreaptă. Pentru că pe omul ăsta, de care îmi este maxim de drag, l-am văzut o singură dată în ultimii opt ani de zile. M-a pălit o durere-n coșul pieptului când ne-am dat seama că ultima dată (exceptând nunta mea de pomină) ne-am văzut când îmi dădeam eu licența. Și aia-i de mult. Daaar, și aici vine un mare daaaar, Liviuțul meu este același suflet imens, în care încape toată blogosfera românească, același tip jovial, tembel, nebun în cel mai frumos sens și fără de care #prinSibiulmeu ar fi fost mult, mult, mult mai sec. Eu lui i-aș mulțumi cel dintâi pentru atmosfera senzațională din acest citybreak. Și pariez pe succesul frazei „Stimați invitați…” care în cel mai scurt timp va ajunge mai faimoasă decât Atâââââât!!!.

Și sper că n-am uitat pe nimeni. Iar dacă am uitat, trageți-mă de mână în privat, nu mă faceți de cacao pe blog că nu-mi știu invitații. Io încă n-am apucat să dorm ). Mulzămesc frumos lui Tudor și restul găștii de bloggeri sibieni că făr de ei n-o scoteam la capăt.

Iar un capitol special din această luuungă istorisire plină de picanterii este dedicat direct partenerilor noștri în realizarea acestui proiect. Consiliul Local Sibiu prin Primaria si Casa de Cultura a Municipiului Sibiu care au crezut într-un proiect pilot care pe hârtie probabil nu spune foarte multe dar uitându-te pe ce au scris toți bloggerii veniți la Sibiu, pe fotografiile încărcate pe Facebook a prins deja sens în ochii multora. Apoi, Hotelului Levoslav, un hotel de o frumusețe și un lux cum foarte rar găsești în România. Splendid ferit de ochii lumii, în buricul târgului, pe strada Gen. Magheru, un hotel foarte aproape de perfecțiune. Sprijinul oferit de Autonom.ro a fost un adevărat răsfăț. Opel Insignia, VW Passat, Renault Fluence, niște bijuterii de mașini la dispoziția noastră pentru acest tur minunat. Printcenter.ro ne-a spălat și ne-a făcut prințese, ca să zic așa. De-acolo avem tricourile alea faine și tot împreună cu ei am pregătit și suvenirurile invitațiilor (nu și ipad-urile, alea sunt de la Ikea). Apoi, Restaurantul Hermania, care ne-a pregătit cea mai îmbelșugată masă la care am stat vreodată, nici la min la nuntă n-a fost atât de multă mâncare și atât de gustoasă. Mulțumim pentru că ați avut suficiente butoaie de nefiltrată la rezervă. Also, Supporter Sports Pub & Grill care s-au miluit de 30 de bloggeri înfometați după ore întregi petrecute în soare. Mulțumim pentru oală, polonic și frapiere, fără ele Crivăț împlinea frumoasa vârstă nebotezat. Special thanks to CNM Astra și Muzeul Național Brukenthal care ne-au potolit și setea de cultură. Ați remarcat și-ul, da? Iar la final am lăsat adevăratele locuri de pierzanie, locuri de desfăt și răsfăț, instituțiile de cultură în care ne-am dat în stambă și unde am revărsat înțelepciunea noastră blogărească, Vintage Pub, Oldies Pub și Atrium Classic Cafe. Ăstea au fost ceea ce numesc eu un chef. La final de cuvântare, stimați invitați, vă rog să vă ridicați cu toții în picioare și să închinăm pentru #prinSibiulmeu. Iar în același timp, să toastăm în cinstea proiectului #prinSibiulmeu 2. Care, dacă ne ajută ăl de sus, va fi în stil baroc, în cadrul proiectului Sibiu Baroc Update ce se va desfășura în Sibiu pe toată durata anului viitor. Iar toate proiectele agendei culturale a Sibiului vor fi legate de conceptul de baroc. Deci, la anul, conduri și săbii fără teacă. Am zis.

Tags: blogosfera, campanii, dragii mei, mi-e dor, sibiu, utile