Cea mai faină beÅ£ie

Da, ÅŸtiu că deobicei bețiile nu sunt ceva ce îți aduci aminte. Adică, în principiu, aia nu mai e beție dacă ți-o aduci aminte. Åži cu toate astea, cea mai faină beție ever, ever chiar mi-o aduc aminte. Eram cu trupa la Făerag. Probabil că nu ÅŸtiți pe unde vine, ÅŸi asta e mare lucru. Că frumusețea acelui loc vine tocmai din faptul că nu ÅŸtiu prea mulți de el.
De felul meu, eu sunt foarte matinal. Indiferent de cum s-a încheiat seara precedentă. Chiar ÅŸi betoc, mai târziu de 10 nu mă trezesc niciodată. Iar la munte, cabane, etc, la 8 cel târziu sunt drepți. La fel ÅŸi în dimineața cu pricina. Mă trezesc, fac focul să fie gata pe când se trezesc cafegii. Următorul pe lista treziților, viitorul naÅŸ. Că pe vremea aia încă n-aveam planuri de însurătoare. Corturile noastre erau pe partea umbrită a lacului. Iar pe cealaltă parte strălucea un soare, atât de frumoooos. Nici nu ne-a luat mult. Am luat barca, am lansat-o la apă ÅŸi ne-am pus pe treabă.
Adică. Am luat o sticlă de Cola la jumate. Un sfert l-am umplut cu rom. Neapărat să coste mai puțin de 10 lei sticla, altfel n-are farmec. După care, măcar o lămâie feliată aruncată peste. Iar la final, trei sferturi Cola. Nu Coca, că n-are farmec, American. Sau, la fel, ce găsiți mai prost. Să simtă ÅŸi ficatul că e vorba de o beție ÅŸi că nu e de glumă cu beutul. Ne-am luat trăscăul ÅŸi dă-i la vâslă până în mijlocul lacului. S-a dus prima, s-a dus a doua. A treia a trebuit deja să o cerem, că nu mai eram în stare să o combinăm. Vâsleam până la mal, umpleam butelca, înapoi în mijlocul lacului. Am stat la soare vreo trei ceasuri, troscănind, povestind, combinând, troscănind, povestind, combinând, troscănind… A patra ne-am decis să o bem pe mal, că deja se trezise toată lumea. Ca să vezi. Mai dă-te jos din barcă, că romul parcă ne trăgea înapoi. Åži ne-am chinuit vreo cinci minute. Până am căzut amândoi din barcă. Cât de greu ne-am îmbetat, pe atât de repede ne-am trezit. Că de nu vedeam de aproape fundul lacului. Ne-am trezit ca să o luăm de la capăt.

V-am povestit asta din două motive. Unul, că tocmai mi-am pus al doilea pahar dintr-o Cuba Libre cum de atunci încă n-am mai băut ÅŸi al doilea, că mi-e un dor de momentele alea de crăp. Hai, care-ÅŸi mai aduce aminte vreo beție?

10 Comments