Povesti de adormit copiii

Åži mi-am jurat în barba-mi deasă că mă abțin de la politică. Åži că nu mai scriu, c-o dau dracu. Da uite, că nu mi se arată nicicum. Dacă ăsta mi-e obiectul de activitate n-am cum să mă piÅŸ contra vântului :).
Din nefericire, am fost nevoit să îi primesc pe tovarăÅŸii Boc ÅŸi Berceanu pe centură. Numa că nu eram toți îmbrăcați în alb, cu stegulețe roÅŸii în mână ÅŸi aranjați în formă de porumbel. Când veneau cu maÅŸina, deobicei întârziau vreo jumătate de oră. Acum au venit cu elicopterul, deci au întârziat 45 de minute. Au stat 15 ÅŸi s-au dus precum au venit. Cu palma în cur, fără nicio soluție. Dar cu teatru, de ochii lumii.
Povestea cu centura Sibiului e complicată. Rezum: niÅŸte italieni au făcut lucrări de doi lei, centura e toată ruptă în zona respectivă, guvernu se ceartă cu ei pe bani, între timp, alții încearcă să repare. DeÅŸi sunt ferm convins că ÅŸtia foarte bine care e povestea, s-a apucat de turnat baliverne.

ân țara asta, studenții învață încă de pe băncile facultății acest principiu de drept, că pentru orice prejudiciu produs trebuie să existe un vinovat. Åži acesta trebuie să plătească. Trebuie să dăm un exemplu constructorilor din țară. am încheiat citatul din Emil Boc.

Mă, să mor io dacă nu mi-e drag omul. Cu bunele ÅŸi relele lui, Boc nu suferă de demagogia scârboasă a politicienilor români. Dar îl bănuiesc că e incredibil de credul. Åži ia de bune toate dumele primite de la restul puleților subordonați ÅŸi se ține de ele ca râia de câne.

2 Comments