A mai căzut un record

Propriu ÅŸi personal, care este… Åžtiți beutura ceea, bere pe numele ei. Care se serveÅŸte la sticlă, la doză, la bebeluÅŸ ÅŸi foarte adesea la halbă sau țap. Draught, că ne-am jmecherit. Nu mai cerem un țap ci un draught mai nou. Whatever. No, licoarea aceasta gălbuie-maronie e situată undeva la limita dintre trăscău ÅŸi aliment. O bere îți face poftă, cinci țin loc de prânz, zece te împing la o cină rapidă. Lichidă fiind, licoarea care este, vine cu anumite specificații, care nu sunt înscrise pe ambalaj. Pentru că cei care au inventat berea n-au studiat ÅŸi anatomia, nu s-au aplecat suficient de îndeaproape de vezică. Prin urmare, berea provoacă de fiecare dată un dans sado-masochist cu vezica beutorului. No, acilea vine titlul de glorie. Åžtiți povestea cu „am dat bani pe ea, mi-e târÅŸală să o piÅŸ”. Nu mă credeam aÅŸa de zgârcit. ân ziua I la Artmania să zicem că am luat îndeaproape pulsul berilor vândute în țarc. De lenea statului la coadă am luat tăt câte două, câte două. Până am ajuns la 10. Probabil mai atent la roackerițele de pe scenă decât la propriile necesități, primele 10 au stat bine rânduite la stomac. Una n-a văzut interiorul buzii ecologice. Până când. Puteam să adorm acolo la cât timp mi-a luat să le fac vânt primelor 10. Ca să nu mai zic că până la numărul magic 12 am mai vizitat de 3 ori stabilimentele verzi ca să le povestesc de dulce ÅŸi să contribui ÅŸi eu la circuitul apei în natură. Greu, da merită.

FOTO