Ciainizi la restaurant ciainiz

Io am o eternă problemă cu mâncarea. Da, sunt un mâncău cu bun simț. Åži simt o panică acută, de fiecare dată când ÅŸtiu că nu am opțiuni. Nu neapărat că aÅŸ mânca, dar îmi place să mă ÅŸtiu tot timpul la adăpost de ghiorăieli ÅŸi restul sunetelor animalice pe care stomacul meu le scoate în momentul în care îÅŸi primeÅŸte obolul. Am avut problema asta cu Sibiul, o am în continuare ÅŸi cu BucureÅŸtiul. Deh, obiÅŸnuința Devei când oricând, oricum (adică beat sau treaz) poți mânca ceva foarte bun ÅŸi foarte ieftin, fie la Mc Baptist, fie la virÅŸli. Pentru cine nu e de-al casei, Mc Baptist e un fast food non-stop, al unei rețele de multpreacredincioÅŸi, care face niÅŸte sandwich-uri cu ÅŸuncă ÅŸi sos de ciuperci de te lingi pe deÅŸte. Åži dacă vă zic că un sandviÅŸ de ăsta face 2 lei, mă luați la palme de ciudă, nu? A, ÅŸi la virÅŸloi, de vreo 5 lei primeÅŸti 3 perechi de virÅŸli de n-apuci să-i mânânci. Pentru cei care or picat tocmai acum de pe lună, virÅŸlul este acel crenvurÅŸt care se face dintr-o combinație de cărnuri care include capra (uneori ÅŸi măgarul, dar asta e altă poveste), destul de picant.
AÅŸa. Că iară m-am întins cu poveÅŸtile. Problema mea cu Sibiul e că dacă ard o beție cruntă, până aproape în zori de zi, lista de birturi cu mâncare comestibilă pentru un bețiv e extrem de restrânsă. Că, sincer, nu-ți vine să bagi nici Big Mama, nici Simpatico după tone de beri sau votci, după caz. Fu vremea cu El Gringo, restaurantul aÅŸa zis mexican, transformat în locantă. E departe, e pustiu ÅŸi nici mâncarea nu e strălucită. Apăi, tot prin zonă, este o rotiserie, aÅŸe faină, d-aia de manelodromi, une dacă n-ai stomacul beton armat eÅŸti pa. DeÅŸerți zburătoarea în prima toaletă ca popicu. Ca să nu mai vorbin de gazele aferente.
La Bucale, same old story. Dacă ți s-a urât de mecuri tre să cauți ÅŸaormerii. Åži dacă nici p-alea nu le găseÅŸti, aÅŸa să te ajute bunul Dumnezeu. După concertul Maiden de anul trecut am căutat hămesiți aproape un ceas ceva haleli mai dichisite ÅŸi-am ajuns să halim la ceva locantă sordidă din Drumul Taberei, ceva expirăciuni de chiftele ÅŸi pui Shanghai de nu ÅŸtiu cum de n-o divorțat stomacul de mine. Åž-acu vreo două luni am încercat ceva restaurant ciainiz, Wu Shing/Shu/Åžo pe ei, nu mai ÅŸtiu cum îi zice. AÅŸa, mâncare d-aia fără gust. Deci noaptea, nici Sighiele ÅŸi nici capitala nu-s pe gustu meu.
Ziua în schimb…
Recenta vizită la BucureÅŸti mi-a forțat mâna. ân sensul că n-am putut să strâng prea tare lesa la gâtul muierii ÅŸi am aterizat cu ea în Băneasa Mall. Locul pierzaniei oricărui bărbat. Nu vă povestesc cât m-a preumblat prin toate magazinele că simt cum mi se umflă iar picioarele. AÅŸa că revenim la tema discuției. Am halemus în Mall la Chopstick. Tot ceva ciainiz, da mai răsărit. Evident că am ales birtul după dictonul care mă caracterizează, une-i lume e musai să fie bun. No, acilea era să mă frig, că era lume ÅŸi la Mc ÅŸi la KFC. Deci nu-i neapărat să fie bun dacă e lume. Că ÅŸi lumea, uneori e proÅŸti. M-am felicitat cu sinceritate pentru alegerea făcută. Foarte bună mâncărica, pe gustul meu, o țâră picant-dulceagă, numa bună. Ce m-a dat însă pe spate a fost următoarea fază. Stăteam la coadă la cianizi când trec pe lângă mine doo cianizoaice. Cu tăvi de Mc în mână. Atunci m-o trecut o țâră fiori pe ÅŸira spinării. Cu gându că „dacă cianizii nu s-ating de mâncarea cianiză ÅŸi mâncă de la mec, i’m priti maci focked”. Da n-am reuÅŸit să conving muierea să încercăm altceva ÅŸi bine am făcut. Că o avut dreptate.

6 Comments