La Sibiu s-a deschis manelodromul

Copii, ÅŸtiți ce este acela un manelodrom? Manelodromul este un teren sportiv, de cele mai multe ori pe stradă, unde oamenii se adună să privească nenumărate curse de maneliÅŸti. La finiÅŸ se aranjează frumos un teanc de bani, de preferință valută, dar se poate ÅŸi în moneda națională, iar maneliÅŸtii aleargă câteva ore în cerc până ajung la finiÅŸ, iar cel mai bun dintre ei primeÅŸte întreg potul. Iar noi ÅŸtim cu toții cine e cel mai bun, nu? Regele neîncoronat, acest Usain Bolt al maneliÅŸtilor, Nicolae „The King” Guță. Iar ceea ce nu credeam că o să văd vreodată într-o capitală culturală a Europei, na-ți-o friptă că s-a petrecut.
Ieri pe la un 2 ÅŸ-un pic culc ÅŸi eu copila. Fericit, mă întind cu cei 1.80 ai mei pe canapea ÅŸi mă apuc de zapat tembelizorul în căutare de ceva pe ce să adorm ÅŸi eu un pic. Adevăru-i că se auzea ceva ciudat, dar îl bănuiam pe vecinul de la parter. După juma de ceas, stresat că se trezeÅŸte prunca, îmi aduc aminte că e oră de liniÅŸte ÅŸi dau să pun o cârpă pe mine, să-i bat în uÅŸă ÅŸi să-i fac scandal. Noroc că am ieÅŸit pe balcon înainte ÅŸ-am văzut minunea. La nici 100 de metri de bloc, cu boxe, stație ÅŸi tot tacâmul, trei muzicanți (pot să le zic aÅŸa?) plezneau instrumentele de să le sară mucii pe pereți, în fața unei inimioare roÅŸii de vreo trei metri înălțime. Barem de cântau ÅŸi ei un Stairway to Heaven. Hopa-i diri, că e nuntă în cartier. Dau televizorul mai tare, cântă ÅŸi ei mai tare. Ies grăbit pe balcon să îi filmez că cine ÅŸtie când pleacă alaiul ÅŸi ratez ditai subiectul de blog. Cât de naiv sunt uneori. Pentru că țambalagii chiar au cântat în surdină înainte să vină regele manelelor, coÅŸmarul bebeluÅŸilor, duÅŸmanul liniÅŸtii, nimeni altul decât Nicolae Guță. Åži până nu a apărut truck-delivery-ul de la Simba nu mi-a venit să cred ce văd. Oamenii ăÅŸtia făceau nuntă în stradă. Cum numa la BucureÅŸti credeam că se poate întâmpla. Ete pla, Sibiul ce-are? Trag pe mine blugii rupți, în semn de protest, îmi desfac părul ÅŸi mă scobor, să filmez de-aproape minunea. Mai mult de control, că eram sigur că mi-au luat-o unii cu nervii mai în pioneze decât mine, sun ÅŸi la 112. Săraca fomeie cred că era deja exasperată de atâtea reclamații. „Da, domnule. Åžtim. Ne-au mai sunat vecini de-ai dumneavoastră. O să vină un echipaj”. Sanchi. Nu cred că o venit careva. Ce drac să le ÅŸi facă polițiÅŸtii? Să le dea un 500 de lei pentru tulburarea liniÅŸtii publice? Le lipeau banii pe frunte sau îi puneau să îi ridice de pe jos, numa se făceau de cacao. ânconjurat de romulani chiar mă gândeam cu teamă cum să îi filmez să nu mă vadă. Sanchi 2. Crecă erau chiar bucuroÅŸi de oaspeți tehnologizați. Că toată lumea filma cu ce-avea la îndemână. AÅŸa că nu m-am ferit deloc.
Casă de Piatră, Silviu ÅŸi Denisa. Silviu, mirele, avea pe cap un joben pe care erau scrise numele mirilor cu litere aurite. Denisa, mireasa, avea o rochie cu pene ÅŸi o trenă de vreo cinci metri pe care o țineau alte gâsculițe în timp ce se zbânțuiau de mama focului. Ca un adevărat ÅŸef de ANAF, Guță colecta meleoane peste meleoane. 12 pentru veriÅŸorii nu ÅŸtiu cui, 15 pentru naÅŸa mare, 5 pentru vecinii din Åžtrand „să ne ierte dacă le-am greÅŸit cu ceva”… m-au emoționat până la lacrimi. ântre timp, chelnerii se plimbau prin mulțimea de gură-cască ÅŸi îi serveau cu prăjituri ÅŸi cozonac. Ce drăguț! NaÅŸul se comporta exact ca un polițist. Se străduia să îi tot bage înăuntru, să nu mai facă atâta scandal. Hahaha, bună gluma. Probabil vroiau ÅŸi oamenii să se cinstească iar ÅŸirul dedicaților nu se mai oprea. ân 10 minute cât am stat acolo Guță a băgat în buzunare peste 80 de milioane de lei vechi. Că dădeau pe afară hârtiile de 200 ÅŸi de 500 de lei. Brrr țaca, brr țaca.
La un moment dat, umilit de cei 25 de lei pe care îi aveam în buzunar ÅŸi trebuia să îi cheltui pe crenvurÅŸti, urc înapoi în casă. Era 6. Până la 8 juma am urmărit spectacolul de la lojă. Când, pe cât de brusc începuse, pe atât de rapid s-a ÅŸi terminat. Nu mai vedeai cauciuc de limuzină, retrovizoare de bemveu, piele de merț. Ninic, ninic. Dacă n-ar fi fost tonele de coji de semințe ÅŸi de confetti nici n-ai fi ÅŸtiut că pe umila mea străduță a stat, în carne ÅŸi oase, idolul unei generații ÅŸi probabil a încă cinci ce vor urma, acest vizionar care-l face de căcat ÅŸi pe Mozart, Nicolae Guță. Mânce-i tata gura lui aurită.

P.S. Io chiar vorbesc serios. De ce dracu nu s-a gândit nimeni până acum să îl pună pe Guță ÅŸef la ANAF? Că de unul singur colectează bani mai bine decât toți ÅŸefii ANAF la un loc. Foto, rămăÅŸițele de a doua zi. Da, punctele albe sunt coji de semințe aruncate de la înălțimea costumelor de cinci mii de euro bucata.