Dupa blogurile gri

Stă în draft de câteva zile. Am șters de cel puțin 10 ori primul rând al acestui articol. Nici acum nu știu dacă l-am început de unde trebuie și probabil multe din rânduri nu sunt puse chiar unde trebuie. Dar here goes…

ân o bună parte dintre bloggerii români s-a umflat orezul (sunt blogger, deci vreau bani ca să scriu). S-a umflat tare și stă să crape. Scriitori de ocazie au devenit peste noapte fie justițiari, fie deținători ai adevărului absolut. Majoritatea au început ascensiunea spre piedestalul închipuit aruncând cu căcat în presă, încercând să se substituie ziariștilor. Declinul presei este evident, dar chiar și în această cădere liberă presa are 10 clase peste blogosferă atât la cantitatea informației cât și la calitate. Iar o paralelă între cele două nu se poate trage. âncă. Deocamdată, pentru fiecare chiflă a ziariștilor găsești fără prea mari bătăi de cap una a bloggerilor. Curentul acesta al bloggerilor care bagă ziariștii sub papuc e primo.

Secundo. Evenimentele pentru onlineri mutate în offline au fost și sunt cel mai mare bine și cel mai mare rău pe care cineva îl putea face blogosferei. Pentru oamenii cumpătați au adus doar lucruri bune. S-au închegat prietenii peste județe, oameni care se citeau de ani buni au ajuns să bea bere împreună și să se caute, s-au strâns amiciții cu șanse mari să dăinuie și dacă vreodată internetul va cădea și nu vom mai avea blog, Facebook și Twitter. âncep să apară proiecte din ce în ce mai interesante (vezi Bloggeri la Schimb, Cluj Brands Tour, etc.). Blogosfera cumpătată se creionează frumos. Pentru alții, însă, evenimentele de genul acesta au oferit o legitimitate nemuncită. Invitații la chefuri și petreceri cu cei mari, taguri în albume de brand pe Facebook nu oferă valoare. Nu oferă nimic. Și cu siguranță, nu fac din tine blogger profesionist, capabil de a livra servicii remunerabile. Pentru că nici un om/business/agenție întreg la cap nu aruncă cu banii pe fereastră după niște copii orgolioși.

Banii. Toată lumea vrea să câștige bani din blog. Pe premisele de mai sus, falsă legitimitate obținută cu japca, proprii impresii lipsite de orice urmă de realism și umflate ca orezul sunt mulți cei care trăiesc cu impresia că nu sunt apreciați la adevărata lor valoare și că sunt lăsați, din motive oculte, în afara roții de cașcaval din care se înfruptă onlineul.

Ce scrie Chinezu e foarte adevărat. Și oricât de frumos te-ai vedea dimineața în oglindă nu poți să te erijezi în egalul bloggerilor vechi, care lucrează mai mult decât avem impresia oricare dintre noi, poate mai mult decât ar lucra la un job normal. ân domeniul privat, cei care acum au ajuns undeva au lucrat la început aproape gratis. Au crescut apoi tarifele treptat, ajungând ulterior, după un an, doi, poate chiar trei, să încaseze exact cât merită serviciul prestat. Dar au lucrat ani de zile în pierdere. Cel puțin eu așa am făcut. Că a fost bine, că a fost rău, că am hămălit prin festivaluri de dimineața până a doua zi dimineață pe bani de cola în primii ani, uite, că momentul acela a trecut.

Ce vreau să spun, de fapt? Că bloggerii, poate ultimul refugiu al celor care nu vor sa voteze cu Dan Diaconescu și al celor care preferă o carte filmulețelor de pe vplay, au început să sară calul din ce în ce mai mult. Arborează și se mândresc cu o nesimțire nejustificată. Și că tot suntem la capitolul bani din blog, anul trecut, la SMS Sibiu, mi-am permis câteva comentarii referitor la exagerarea acestui subiect. Că la toate întâlnirile, summiturile și conferintele tot despre asta se discuta. Indiferent de tema discuției, cumva, toate duceau spre bani din blog. Mi-am luat-o din toate părțile, de la cunoscuți mai prietenește, de la cei cu care încă nu am avut onoarea să mă cunosc mai vehement. Au trecut 11 luni până la articolul acesta. Foto