De ce nu ne cumpărăm chiloÅ£i

Sâmbătă a fost rândul muierii să mă chinuie. Evident, la cumpărături. Oricât de mult mă feresc eu de mall-ul din Sibiu, câteodată n-am cum să îl driblez. Mai ales, este un magazin acolo pe care îl urăsc din toți porii, New Life. Un magazin de ăla de pisi, jumătate magazin – jumătate farmacie, care are vro două rânduri de rafturi pline de nimicărăi feminine. Rujuri, fonduri de ten, chechemecheuri din alea de spoit befa ÅŸi golit portofelul. Probele pe care le făcea doamna cu rujuri ÅŸi creioane dermatograf n-au trezit nici cel mai mic interes în mine. Ba, am preferat să fac paÅŸi, barem să nu văd cât costă. AÅŸa că am dat drumul la un Holdem pe telefon, până termina cumpărăturile. Åži, concentrat la chinte ÅŸi fulluri ajung pe lângă raftul de lenjerie masculină. Când m-a lovit.
Io nu mi-am cumpărat niciodată chiloți. Da absolut niciodată. Până la primii floci în barbă a fost ocupația de bază a mamei. După care, în funcție de statutul marital al momentului fie cumpăra actuala fie apelam la stoc. Că era destul, har Domnului. De vreo 10 ani încoa, numa Moțoaca se ocupă de achiziții în domeniul ăsta. Cert e că cele două sertare care mi-au revenit mie din cele cinci dulapuri gem de chiloți. Daaaar, întrebarea metafizică e alta, nu că de ce nu ne cumpărăm noi chiloți. Ci cum dracu să ne cumpărăm lenjeria la ce prezentare are. Adică come on, chiloții de bărbați sunt făcuți special ca să îi cumpere femeile. E cel mai slab targetat (sau, dimpotrivă, genial) produs de pe piață. Pe cutii sunt numa bunoci din ăia, unul ÅŸi unul. Neckermani. Nu vezi unul o țâră mai burtos sau cu păr sub braț, sau, măcar unul nebarbierit. Nu, toți sunt proaspăt scoÅŸi din cutie, gelați, cu sarmalele pe burtă cât pentru o masă sănătoasă.
Nici nu e de mirare că muierile se înghesuie să cumpere chiloți bărbaților. Că au material de vise erotice cu fiecare pereche cumpărată. Foto

12 Comments