Inviere cu iz pagan

A little dark, a little creepy. Cristos a înviat, dragilor, iertați absența, dar family comes first. DeÅŸi pare o cetate fortificată, ceea ce vedeți în imagini este o biserică ortodoxă. Sfințită, cu tot tacâmul, ÅŸi în care se țin slujbe. E biserica de la DensuÅŸ, una dintre cele mai misterioase clădiri în care am pus vreodată piciorul. Iar ca tacâmul să fie complet, am vizitat-o ÅŸi în noaptea de ânviere.
Un cer senin ÅŸi înstelat cum demult nu am mai văzut. Anticameră pentru gerul care promitea să se instaleze ÅŸi să testeze abnegația credincioÅŸilor. Din vale, biserica seamănă cu o stafie. Luminată lugubru, e vizibilă de la câțiva kilometri distanță. Åži este cu adevărat spectaculoasă. ân jurul bisericii de la DensuÅŸ s-au creat nenumărate legende, cele mai multe în jurul picturilor sfinților de pe pereții bisericii. E singura biserică din România, dacă nu chiar din lume, în care sfinții din imagini au ochii scoÅŸi. Mână de păgâni, s-ar spune. Chiar aÅŸa. Turcii ÅŸi tătarii călcau constant biserica din DensuÅŸ. Iar cea mai mare umilință pentru români era intratul cu calul în biserică. Mâinile meÅŸteÅŸiugite care au construit biserica-fort au gândit în amănunt cum să prevină batjocorirea celor sfinte. Intrarea în biserică e mai joasă decât înălțimea unui om. Imposibil de intrat cu calul. Picturile de pe pereți n-au avut însă cum să le ocrotească. Ochii sfinților poartă ÅŸi acum urmele iataganelor ÅŸi sulițelor cuceritorilor. Pe o laterală a bisericii, undeva la jumătatea drumului înspre turn, aceleaÅŸi mâini au creat o tainiță, neÅŸtiută de mulți. ân acea tainiță dispăreau toate odoarele bisericeÅŸti la vremea invaziei. Åži aÅŸa au reuÅŸit să rămână în biserică sute de ani.
Biserica de la DensuÅŸ este o enigmă din toate punctele de vedere. ân primul rând, abundă de simboluri păgâne. Chiar la intrarea în biserică, sub o icoană pictată, stă o cruce celtică. Apoi, în partea din spate, acoperiÅŸul e construit sub forma unei rândunele iar pe el tronează doi lei. Doar forma a mai rămas din ei după ce au trecut câteva sute bune de ani peste piatra în care au fost sculptați. Explicate fiind găurile din ochii sfinților, ajungem la pruncul Isus. Este, cred, singura imagine în care Isus este îmbrăcat în port popular. Din păcate, pentru că retardul de mine a lăsat trepiedul acasă, poza e foarte miÅŸcată ÅŸi nu se înțelege mare lucru. ânsă cea mai mare nedumerire care te izbeÅŸte la vederea bisericii e construcția în sine. Pare făcută din resturi. Lipsită de cel mai mic stil arhitectonic sau unitate a materialelor de construcții. Lespezi, coloane dar ÅŸi piatră de râu ÅŸi cărămidă arsă. Cronologic vorbind, materialele folosite ți-ar spune că biserica a fost construită în 3-400 de ani. Dar nimeni nu ÅŸtie exact. Iar adevărata operă de artă este acoperiÅŸul. Un fel de turn din Pisa dacă vreți. ânconjurând biserica ai impresia că turla se răstoarnă, de fiecare dată în partea dreaptă. Patru triunghiuri la vedere acoperă un romb gigant. Åži toată turla este construită dintr-o singură piatră imensă pe care nimeni nu ÅŸtie cine a ÅŸlefuit-o ÅŸi cum a fost ridicată la acea înălțime.
Să fii acolo de înviere, într-o noapte limpede, geroasă, înconjurat de stafii, umbre, lumânări ÅŸi câini care urlă lugubru e oarecum înspăimântător. Dar în acelaÅŸi timp te ÅŸi țintuieÅŸte cu ochii în minunile ascunse în pereții acestei biserici. Iar în tine se trezeÅŸte o dorință imensă de a ÅŸtii ce a fost acolo acum 5-600 de ani. Vă las cu niÅŸte pozici. P.S. Poza care o să vă trezească o mică repulsie nu e o manifestare satanistă. E poza „Eu si Tănă la DensuÅŸ”. Cu un pic de imaginație