Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Pentru a nÅŸpea zi, România este în crize.

ân convulsiile premergătoare unei paralizii generale. Nici să emigrezi nu-ți mai vine. Nu ne era de ajuns că am fost atraÅŸi într-o vrie economică mondială. Ne-a mai trebuit ÅŸi un scandal politic monstruos care să accentueze muntele de rahat în care ne scăldăm. Am trimis în parlament ÅŸi în funcții politicieni din principiul că e musai să-ți exprimi votul, că asta e esența democrației. DeÅŸi niciodată n-am avut ce alege. Nu. Åži să stai în casă să priveÅŸti tavanul în duminica electorală e tot esența democrației. Ai dreptul să îți exprimi disprețul față de cerÅŸetorii de voturi. Dar să nu ne grăbim să arătăm cu degetul. Căci politicienii sunt expresia televizată a acestei țări. Nu m-aÅŸ grăbi să fac o mea culpa poporului pentru faptul că nu are ce vota. Gândiți-vă, că trăim în țara în care cel mai vândut cotidian central este cel care scria săptămâna aceasta pe prima pagină „Sfințea apa cu mâna cu care se masturba”. De parcă presa centrală, care contează, ar fi marele vigilante care îndreaptă poporul spre moralitate. Porcării. Le legiferăm odioasa prezență în fruntea țării prin prezența noastră în fața televizoarelor, prin ziarele care le deschidem ÅŸi prin site-urile pe care le accesăm. Noi le punem ratingul pe tavă. Åži totuÅŸi, în această vâltoare sunt încă oameni care cred. Care mai au speranța că România se va schimba la un moment dat. Că va fi guvernată cu înțelepciune, cu capul pe umeri, cu privirea întoarsă spre popor ÅŸi nu spre ciolan. continuare