Nesimtiti de Sibiu

O fi mândria de ardelean mândrie de ardelean, dar adevărul e tot adevăr, oricum l-ai răsuci. Din nefericire, pentru odihna mea proprie ÅŸi personală, am fost supus la un tur de forță la volan, într-un răstimp foarte scurt. Sibiu-PiteÅŸti-BucureÅŸti-BucureÅŸti-BucureÅŸti-BucureÅŸti-BraÅŸov-Sibiu în ceva mai mult de 24 de ore. Foarte obositor, nu neapărat ca distanță, ci ca uzură psihică în traficul din România. Cu excepția micuței bucăți de autostradă, unde te mai ÅŸi poți relaxa la volan, mai ales dacă o prinzi aproape goală, cum am prins-o eu duminică.
Pe lângă neÅŸte mici probleme de familie care necesitau o rezolvare rapidă, sarcina principală a excursiei a fost plantarea unui cățelandru la aeroportul Otopeni, cu destinația Finlanda. DeÅŸi părea logic, m-am hotărât să nu mă duc înspre BucureÅŸti pe Valea Prahovei, ci pe drumul clasic, Valea Oltului, ÅŸi să-mi iau inima în dinți la traversatul BucureÅŸtiului. Din nou, băftoc, că era aproape gol duminică pe la 11. AÅŸa că am ajuns mult mai repede decât îmi programasem. Am mai bătut drumurile prin capitală încă vreo 3 ceasuri, aÅŸa în plimbare, după care dimineață am plecat spre Sibiu, de această dată cu escală la BraÅŸov. Åži am ajuns apoi acas.
Acu, dilema existențială care mă frământă pe mine e următoarea: s-au cumințit ÅŸoferii bucureÅŸteni sau ÅŸoferii sibieni au fost întotdeauna atât de imbecili? De când mă ÅŸtiu eu m-am temut de traficul din BucureÅŸti. Åži-am avut nenumărate întâmplări limită printre ÅŸinele de tramvai, scuare ÅŸi ÅŸoferi nervoÅŸi. Dar de data asta am rămas chiar surprins. Åži, să nu uităm, luni dimineață a început ÅŸcoala. Exceptând un nene care venea cam tare, pe linia de tramvai din stânga scuarului, cu care era să mă pup, traficul din BucureÅŸti a fost exemplar. Åži probabil, dacă eram de-al locului, m-aÅŸ fi asigurat ÅŸi la linia de tramvai înainte să fac stânga. Deci are circumstanțe atenuante. Am rămas uimit când am văzut că sunt singurul care n-a frânat brusc la galben, la semafor ÅŸi a trecut mai departe în timp ce toți ceilalți au oprit, deÅŸi măcar primele maÅŸini aveau timp să treacă înainte să se facă roÅŸu. Singura hibă ar fi prioritatea la pietoni. Nu că s-ar acorda altundeva.
Mă întorc în Sibiu. âncă de la intrare, demenți. Dau să o fac la stânga, pe Rahovei. Cei din față au verde, aÅŸtept, maÅŸinile de pe banda din dreapta opresc, pentru că se făcuse roÅŸu. Pe banda din stânga vine un beemwe argintiu, cu pedala blană, noroc de Dumnezău că am accelerat, că de nu muci mă făcea. Două ceasuri mai târziu, mă duc spre magazinele de la Åželimbăr. Dumbrăvii cu Dima, eu semnalizam că o iau la dreapta. Toate maÅŸinile, aliniate frumos în rând. Vine un descreierat, cu un Opel Astra, se bagă prin dreapta tuturor, loveÅŸte bordura, de abia am apucat să trag de volan, că îl arunca în mine. ân față la Piața Rahovei, ceva pizdos cu un mini SUV de-ăsta, se apucă de depăÅŸiri pe partea dreaptă, deÅŸi e o singură bandă, drept, ceva mai lărguță. Era vreo două maÅŸini în fața mea, încerca să intre în coloană. Dar nimeni nu vroia să îl lase. Ajunge în dreptul unui BMW, claxonează ca nesimțitul să i se facă loc. BMW-ul nu îl lasă. Fază la care ăsta trage brusc de volan stânga, mai mai să intre în el.
Drac mai ÅŸtie ce să zic, dar sibienii ăÅŸtia zici că au luat-o razna toți.