Consolare de final

E greu să nu ai perspective. Să priveÅŸti înainte ÅŸi să vezi un mare gol. E greu să te schimbi. Să uiți toate vechile obiceiuri, să renunți la micile atenții pe care ți le puteai oferi. E greu să renunți la starea de liniÅŸtire sufletească ÅŸi să o înlocuieÅŸti cu un zbucium permanent. Să cauți în stânga ÅŸi în dreapta o creangă de care te poți agăța ca să ieÅŸi la liman. EÅŸti într-o mare ce pe vremuri era calmă iar acum e zguduită de talazuri. E greu să te uiți în ochii celor dragi ÅŸi să le explici că trebuie să se schimbe. Alături de tine, legați de acel cordon ombilical invizibil, care ne leagă pe cei iubiți. Te consolezi cu proverbul ÅŸutului în cur, fără să ai siguranța pasului înainte. E greu.