Cât de departe mergem?

Pornim din Franța. De la Sarkozy care vrea să interzică burqa, vălul islamic ce acoperă chipul femeilor. Citind, mi-am adus aminte de o discuție extrem de aprinsă cu Simo ÅŸi cu Adi, în drumul spre Sans-Souci. Evident, eu eram ăla aprinsul, că pe mine nu mă ține calmul prea mult în discuțiile contradictorii. Åži discutam, să tot fie vreo cinci ani de atunci, exact de subiectul ăsta. Eu țineam partea europenismului. Argumentele mele erau umilința la care sunt supuse femeile din popoarele islamice, faptul că sunt denigrate permanent prin obligația de a folosi acest văl peste față. Nu-i aÅŸa că am dreptate? Cu toate astea, n-am nici cel mai mic habar ce înseamnă acest văl pentru femeile musulmante. Nu, nu ceea ce cred eu ca înseamnă. Ci ceea ce cred ele. Pentru noi e foarte simplu să arătăm cu degetul o situație ÅŸi să tragem o concluzie. DeÅŸi o facem aproape de fiecare dată în necunoÅŸtință de cauză. Evident că n-am vorbit cu nicio afgană înainte să mă pronunț. Doar că mie mi se pare degradant. Poate lor nu li se pare. Poate le face plăcere. Poate respectă într-atât de puternic cutumele țării în care s-au născut încât nu consideră o umilire purtarea acestui văl. Åžtim doar ce ni se oferă, ce ni se permite să ÅŸtim. Am văzut multe dispute pe seama femeilor din Islam. Åži, cu toate astea, niciodată nu am auzit vreuna să se plângă. Nici la BBC, nici la CNN nici la Al-Arabia. Pe niciunde.
Åži acu, cu cinci ani mai bătrân față de prima dilemă, ce drept avem să intervenim în tradiția unui popor. Cu ce suntem mai buni ca să impunem stilul nostru de viață unor popoare pe care nici nu le-am întrebat dacă îÅŸi doresc altceva. Câte războaie soldate cu mii de victime nu s-au făcut în numele cutumelor moderne. Civilizații întregi au fost distruse de „evoluția” ce nouă ni se pare îndreptățită. E ca ÅŸi cum ar veni un englez la mine în casă ÅŸi mi-ar picta pereții în alb ÅŸi roÅŸu, mi-ar arunca toți blugii ÅŸi i-ar înlocui cu pantaloni de postav, ca să mă transforme într-un modernist. Of cors, comparația e absolut forțată, pentru că în acest caz nimeni nu are de suferit. Dar în situațiile în care au? Ce ne dă dreptul?

38 Comments