Asa sa ne ajute

biserica-strei-(49)Lucrez de ceva vreme la un film documentar despre un sat din județul Sibiu. Care, evident, nu poate să omită importanța religiei în comunitate. Una, ca cele mai multe din acest județ, compusă din ortodocși, catolici și evanghelici. Adică rumâni, maghiauri și sași. Avem di tăteeee, vorba cântecului. Noa, ieri am intrat în decurs de două ceasuri în trei biserici. Un turneu de genul ăsta îți dă foarte multe de gândit. O dată, despre stil, dar și despre impactul pe care îl are biserica în comunitate.
Deși biserica ortodoxă din satul cu pricina e chiar rezon, în sensul că are patina aia de bun simț a satului românesc, comparația cu celelalte două e total nefavorabilă. Nu neapărat construcției în sine, picturilor, cât ideii de ortodoxism. Toate bisericile sunt așa, încărcate până la refuz de odoare poleite în aur, fiecare centimetru de perete e pictat cu câte un sfânt. Zici că intri într-o inchiziție preoțească în momentul în care calci pragul bisericii. Nu-ți vine nici să dai drumul unui strănut în biserică sub atâția ochi pictați pe pereți. âți dă o stare foarte ciudată. Și nu de bine. Iar chestia asta am simțit-o de fiecare dată când am trecut pragul unei biserici ortodoxe.
La catolici e mult mai relaxat. Dar muuuuult. E rânduială. Băncuțele sunt aliniate perfect. Pe fiecare locșor e câte o cărticică de cântecele. Faptul că pereții nu sunt pictați până la refuz îți dau o stare de bine. Sincer, e mult mai pios peretele alb imaculat. La catolici totul e foarte, foarte simplu.
La evanghelici, pe de altă parte, e și mai mișto decât la catolici. Drept, biserica evanghelică din sătucul cu pricina e și pusă într-un loc despre care idilic e puțin spus. Ascunsă între tei, pe o pajiște mirifică, de afară seamănă mai mult a cetate decât a biserică. Iar interiorul e superb. O combinație între castel medieval și locaș de cult, lespezi mari, steaguri pe pereți, un altar simplu, din lemn și piatră.
Poate nu-s eu cel mai în măsură să mă pronunț pe subiect, având în vedere că n-am trecut pragul bisericii decât atunci când a fost musai, musai. Dar pe Toma din mine, biserica ortodoxă chiar nu-l convinge. Opulența, lipsa simțului estetic mai degrabă alungă credincioșii în loc să strângă rândurile turmei. Singura căreia îi port un imens respect și care chiar îmi provoacă starea de pioșenie e biserica din Densuș. Dar cu ea e altă poveste… Foto

One Comment