Un cutu intr-o situatie disperata

Povestea e următoarea. Doamna din mica istorisire s-a trezit cu cățelușul ăsta acum șase luni pe gardul casei sale. Atât de mic de nici nu putea să sară în grădină. Un „binevoitor”, cum sunt grămadă în orașul ăsta, a găsit cea mai simplă și mai ușoară soluție. A aruncat „pisica” în curtea altuia. Femeia, inimoasă, n-a putut să îi dea un brânci înapoi în stradă și l-a luat în casă. Lunile au trecut, cuțulache a crescut. De unde să știe el ce probleme au oamenii? Vrea să se joace, vrea să alerge, vrea să sară de doi metri în sus. ânsă, doamna are handicap locomotor, se mișcă foarte, foarte greu. ân plus față de asta, are și o mamă de 90+ țintuită la pat de bolile bătrâneții. âi e tare drag de cuțu dar e efectiv în imposibilitatea de a avea grijă de el. Deobicei mă scot din sărite stăpânii care vor să scape de un cățel o dată ce nu mai e puiuțul drăgălaș, dar pe ea chiar o înțeleg. Și i-am promis că o ajut să îi găsim cățelușului o nouă casă, să nu-l trimitem iar în stradă. E de talie mică spre medie, nu va crește mai mult, poate fi ținută și în apartament cu un antrenament adecvat. Prin urmare, vă rog frumos, dacă vreți să o adoptați sau aveți posibilitatea să îi oferiți un cămin, do so. Sunați-mă pe mine, 0745320343 sau dați un mail la crocodilu at brylu punct ro și haideți să ajutăm cumva și omul și cățelul. Mulțu fain.

2 Comments