Dupa nori apare soarele

Da, recunosc. Ieri am simțit un oarecare fior de disperare pe ÅŸira spinării. Cred că de la începuturile mele ca activist în ale protecției animalelor ÅŸi până acum nu m-am găsit niciodată într-o situație din care să nu întrevăd nicio ieÅŸire. Să rămân fără variante. Åži totuÅŸi. Blogul ăsta n-a generat până acum niciun leuț, poate ÅŸi pentru că nu m-am gândit niciodată că ar putea produce bani. Dar a generat un flux continuu de oameni de calitate în jurul meu, care sunt nemaipomeniți. Åži cărora le mulțumesc din tot sufletul pentru gesturile făcute. Un mail, un telefon, un anunț dat mai departe, un retweet. DeÅŸi par nimicuri, toate aceste gesturi contează. Teoretic, am reuÅŸit să găsesc stăpân pentru toate cele patru pisicuțe. M-au sunat niÅŸte oameni extrem de drăguți ÅŸi s-au oferit să mă ajute, îÅŸi doreau o pisicuță. Acum, sper din tot sufletul ca nimeni să nu se răzgândească ÅŸi toate să plece cât mai curând la noile lor case. Åži, apropo, unul dintre cei doi cățeluÅŸi aruncați la gunoi la sfârÅŸitul săptămânii trecute s-a mutat ieri la casă nouă. Mai am unul singur care face cărare prin bucătăria mea. Vă mulțumesc din suflet, sunteți geniali ÅŸi viața o să vă răsplătească. Eu, maxim cu niÅŸte beri ÅŸi un dram de recunoÅŸtință. Mulțumesc.

8 Comments