Mai departe, Revelionul

Mda, ăsta a fost anul țepelor voite. Că deÅŸi mai avea neÅŸte luni la dispoziție până să vadă lumina soarelui pentru prima dată, Cătă ne-a ÅŸi făcut program. NeÅŸtiutori în ale sarcinii, ne-am fi dus până în Croația cu copil la purtător la început de septembrie. Ne-au băgat alții mințile în cap. Ne-am gândit că deh, ceva mai aproape ar merge o deplasare. Åži măcar de revelion. Una peste alta, când ceasul bate a 8 luni de sarcină îți dai seama că Borsecul parcă nu e chiar aÅŸa de aproape pe cât credeai. BaÅŸca un search după cel mai apropiat spital cât de cât de Doamne ajută. No, când vezi că Piatra Neamț e cea mai aproape localitate cu punct roÅŸu pe hartă parcă te gândeÅŸti de două ori. Doar n-o să am copchilă moldoveancă. Să mă blasteme o viață că în buletin scrie la locul naÅŸterii Piatra Neamț. AÅŸa că ne-am decis să rămânem acasă. Corinoasa s-a sacrificat, cu gândul că de Revul ce urmează o să îi întoarcem serviciul. Ceea ce o să ÅŸi facem. Cam aÅŸa arăta puÅŸtoaica de Revelion. Aia mare. Da, ÅŸi aia mică.

Nu, nu era nervoasă. Doar poza a dracoasă. Åži io, ce să fac ÅŸi io imediat după ceasul al 12-lea. Mi-am cules ferma, că mi se stricau dracului murele.