Când nu e, nu e

Noroc, ce altceva. Probabil muierea ÅŸi-a consumat tot norocul când m-a luat de bărbat, de aia o fi prins-o ghinionul acu la maturitate :D. E, să zicem că nici înainte nu era printre cei mai norocoÅŸi. Joi, țineți minte, ziua aia în care a nins de a rupt gardul. Lapovița transformată în ninsoare, apoi în zăpadă înghețată. Prin urmare, acoperiÅŸurile pline de omăt. La muher parchează maÅŸinuța propretate personală sub geamurile Besericii Evanghelice din Piața Huet. Când să pornească de la muncă, ia maÅŸina de unde nu-i. Cu spirit de observație foarte acut, se gândeÅŸte că probabil e ascunsă sub maldărul cela de omăt care stătea acum pe locul unde îÅŸi parcase maÅŸina. Surpriză! MaÅŸina chiar era sub tonele de zăpadă căzute de pe Biserică :)). Cum arăta săraca, vai de steaua ei.

Primul lucru, am încercat să o ducem acasă. Dar ningea, parbrizul era țăndări iar ÅŸtergătoarele s-ar fi făcut franjuri pe geamul făcut bucățele. Am abandonat-o până la prima zi fără ninsoare ÅŸi ață la Casco cu ea. Lumina-m-ar toți arhanghelii pentru inspirația de a-i face Casco. 

 

Pentru aducere aminte, ÅŸi pentru mai noii vizitatori ai Hambarului care nu pricep inscripția de pe fostul parbriz, acilea aveți dovada video a ghinionului proverbial pe care îl are maÅŸinuța asta. Nu zic nimic de stăpână, că iară dorm cu cățeii.