Scurta mea istorie cu calculatoarele
|Prima mea profesie, înainte de aia de cameraman, a fost de pianist. MoÅŸtenire din mamă-n fiu. Cu succesuri repurtate pe la tot felul de Cântări ale României, pe la estivalurile de foncționau pe vremea împuÅŸcatului. Prin urmare, deÅŸtele mele au dezvoltat o dexteritate subită ÅŸi necontrolată. Era oarecum normal să înlocuiesc clapele cu tastele. Dacă mă vede cineva tastând, o fi zicând că-s cine ÅŸtie ce expertu lu peÅŸte în ale computerelor. Ei bine, NU-S.
Dimpotrivă. Dacă îmi dai o ÅŸurubelniță, un hard ÅŸi neÅŸte cabluri o să mă găseÅŸti în aceeaÅŸi poziție a gânditorului de la Hamangia. Draci, dacă nu era Dugy, n-aveam nici măcar blog, atât de solidă e relația mea cu computadorul ÅŸi chestiile instalate pe el. Am încercat dintotdeauna să am o relație de bun simț cu calculatorul meu. ânțeleg că mă serveÅŸte zilnic precum sclavii pe Cleopatra dar m-am străduit să îi ofer înapoi respectul meu. I-am pus rami drăgălaÅŸi, să nu se chinuie bietul de el cu perversiunile la care îl supun, Corel, Photoshop, Mozilla ÅŸi-ncă vreo cinci programe deschise concomitent. Ba i-am luat ÅŸi un hard grăsălan, să nu-ÅŸi tocească sistemul coatele încercând să facă loc fiÅŸierelor în îngrămădeală. Deci am putea spune că are condiții perfecte de muncă. Nu e ca ÅŸi cum ar lucra în mină.
Cu toate astea, cu toată bunăvoința mea, mi-o trage constant. Aaaaai, ÅŸi ce mi-o mai trage. Acu vreo două luni mi-a dat o dumă gigant, de mi-a inversat hardurile între ele. Am formatat C-ul, ca orice luzer fără diplomă în computadoare, ca să îmi dau seama ulterior că tocmai ce-am ÅŸters toată arhiva de pe hardul de back-up. Åži dă-i, ÅŸi trage, marcă banu, recuperează fiÅŸierele. Am făcut-o ÅŸi pe asta.
Asară, l-am lăsat întreg, viu ÅŸi nevătămat. Azi dimineață, zici că avea ciumă în ultimul stadiu. Juma de ceas l-am restartat de i-or sărit mucii pe pereți, nimic. Nu lua absolut nicio comandă. Prin urmare, în această dimineață, am învățat ÅŸi io cum să porneÅŸti windowsul în safe mode, am scobit adânc în cunoÅŸtințele mele despre System Restore, cu teama în sân că cine ÅŸtie ce fiÅŸierele dracului ma chierd, dar am dat clickul împăcat la suflet. De-acu încolo SCHIMBÄ‚M FOAIA, MORTULE!
„I sense a disturbance in the forece…”
Lasa calculatoarele si apuca-te de chitara ca vine craciunu si ai belito !
Macar de-un Guitar Hero…
is calare pe chitara maaaa. nu ma mai prezint io nepregatit, saz fie clar
Hmmm… ÅŸi pe computerul meu îl mai apucă ciuma… ultima oară a fost la doctor, s-a întors aparent vindecat dar fără sunet! Acum nu mai recunoaÅŸte nici de frică microfonul, deci canci telefoane pe dincolo! 🙁