Hmeet second edition

Și a trecut și #Hmeet2. Ca un virgin în networking (la prima ediție am fost tot pe fugă) sincer n-am știut la ce să mă aștept. Și m-am bazat pe prietenii din sală ca să nu mă simt ciudat. A funcționat. Și probabil a ajutat și berea cumpărată de la bar. Scump rău, btw. 9 lei pentru o bere de copii, d-aia la 0.33, da no, tre să pui frâu emoțiilor cumva.
#hmeet2 a început cu o rundă fulger de get followers. Pe undeva e ciudat să te pui față în față cu oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Să începi o conversație de la zero fără nici cea mai mică idee unde va duce. Pe de altă parte, foarte nice să te vezi față în față cu oamenii pe care îi cunoști de ceva vreme dar nu i-ai văzut niciodată față în față, de-alde Tomițel. Că pe Cristi Rus l-am mai văzut de câteva ori. Cu el n-am plecat de la 0. Orișicât, mi-am dat seama de un lucru. Că toată lumea mă știe drept „ăla cu câinii”. Cred că doar unul sau doi dintre cei cu care am povestit nu știau de adopții, de Animal Life, de cățelăria zilnică. Cu Răzvan gazdă exigentă, majoritatea conversațiilor le-am încheiat înainte să punem concluzii. Am făcut schimb de mailuri, de conturi de twitter, probabil o să ne povestim zilele următoare. Cu blog sau fără blog, toți oameni foarte faini. Și s-a făcut pauză. Majoritatea au urcat la ultimul etaj, să vadă restaurantul panoramic. Eu am mai dat rapid o bere pe gât ca să îmi fac curaj pentru prezentarea ce urma să o susțin. N-am avut în emisiuni TV, pe scena TIFF, emoții cum am avut la #hmeet. Cam nejustificat, pentru că oamenii din online, cât de ai dracu or fi în online sunt foarte de treabă în offline. Balul l-a deschis Alin Pătru de la Golden Tulip Ana Tower. Cu ceea ce avea să fie cel mai interesant debate al după-amiezii, despre modul de adresare către clienți în online. ântrebarea, dacă folosim dumneavoastră sau tu. După mine, unele păreri au fost prea înfipte în online. Da, în online toți suntem prieteni între noi și niciodată nu te-ai adresat unui blogger cu dumneavoastră, indiferent de vârstă, poziție sau bani făcuți din Adsense. Dar mi se pare nepotrivit ca un hotel de patru stele să își trateze clienții la pertu. Chiar dacă vin de pe Facebook sau de pe Twitter, rămân tot clienți. A urmat Răzvan, în dubla lui calitate de prezentator și moderator, să ne vorbească despre Asociația pentru ânfrumusețarea Orașului. Sunt foarte multe de spus și de explicat despre această Asociație, cred că cel mai bine ar fi să ajungeți într-una din serile de discuții la Cafe Wien ca să vedeți exact despre ce e vorba. După care mi-a venit rândul. Deși toată lumea se aștepta să vorbesc despre căței, am vorbit despre cel mai nou produs lansat de printcenter.ro/smartgifts.ro, www.calendarulmeu.ro. Din nou, cel mai simplu e să intrați pe site și să vedeți cât de ușor se poate face un calendar. Ați petrece citind aceste rânduri același timp cu fabricarea unui calendar. Din cauza emoțiilor mi s-a părut că am fost un pic prea tehnic în explicații și prea puțin haios sau miștocar. Că aveam câteva remarci pe care le-am uitat când mi-a pus Monica telecomeanda instalației tehnice în mână. Apoi, Vlad Părău ne-a vorbit despre proiectele Asociației Prietenii Mocăniței. Despre mocănița de pe Valea Hârtibaciului se găsesc nenumărate informații pe net. Cum a ajuns în starea de degradare actuală, cum CFR-ul și-a bătut joc de obiectele de patrimoniu și le-a vândut pe sub mână la fier vechi, întreaga poveste. Și oricât de inimoasă mi se pare inițiativa voluntarilor și asociației, eu unul nu cred în proiectul mocăniței ca obiectiv turistic. Pentru că Agnita e un oraș aproape mort, în special din punct de vedere turistic. Iar depărtarea de Sibiu o faultează turistic permanent. Ciprian Drăghici a fost cel de-al cincelea speaker. A vorbit despre un proiect pe care o să îl finalizăm zilele viitoare, Organizația/Asociația Națională a Bloggerilor, un ONG cu acte în regulă și cu proiecte interesante, și despre primul proiect al ONB, surpriza pe care vrem să o facem unor oameni mai puțin norocoși decât noi, încercând fiecare să strângem diferite sume de bani practicând te miri ce meserii. Cipri va fi probabil taximetrist iar eu aproape cu siguranță barman pentru o zi. Nu știu ce mai era de spus despre campania 10 Mari Sibieni, dar Tudor tot a găsit ceva informații noi pentru un speech legat de campanie. Ce va rămâne cu siguranță după această prezentare este imaginea Pieței Mari plină de blocuri. O imagine în stare să te hăituiască pe vecie. Eugen Păun a lansat din nou în câmpul de bătălie conflictul blogspot/wordpress. El partizan fervent al wordpress-ului. Totul s-a încheiat cu o carde de vizită și promisiunea că plătește el toate cheltuielile pentru unul din bloggerii care va trece de pe blogspot pe domeniu propriu cu wordpress. Ä‚sta da punct pe i. Pe lângă asta, sfaturile lui sunt numai bune de urmat, în special de plugin freaks, ăia care au instalat un plugin și pe capacul de la toaletă. Ultima prezentare pe care am ascultat-o sincer mi-a dat fiori. Steve Smith ne-a vorbit despre Poken, Pokemon cum l-am botezat eu rapid. Poken e ză shit de la apariția iPhone încoace. E genul de sistem care îți permite o organizare perfectă, în special dacă ești businessman. Și, în urma întrebărilor, cred că a trecut și testul de securitate a informațiilor. Pentru că era înspăimântător gândul că cineva poate afla absolut orice despre tine prin simpla atingere a blugilor. Sunt convins că de Poken vom auzi foarte multe în anii ce vor urma. De ținut minte, Poken are trei birouri în lume, în Lausanne, unde a fost inventat, la San Francisco și … la Sibiu. Pe Maria Șpan o rog să mă ierte că am lipsit de la prezentarea ei. Duddy calls iar un kinder îți cam face ordine în viață. Adică ești la ordin, ca-n armată. Oricum, Astra Film Fest n-are nevoie de foarte multe prezentări fiind unul dintre cele mai vechi și mai reușite evenimente culturale ale Sibiului. âi dau acum un publish și promit să revin cu poze ceva mai târziu. Oricum, la #hmeet3 puneți-mă pe listă. Devin un networking addict. Am urcat și pozele. Click pe Read more ca să vedeți fala blogosferei sibiene.

Răzvan, gazdă, speaker, istoric, blogger, politician – om multi-tasking

razvan

Tudor, pregătit să îmi scrie ceva pe twitter. Deși stăteam la 10 centimetri de el.

Că-i TIFF, Lecturi Urbane, blogmeet, hmeet, Piticul Atomic e pe baricade

Conștincioasă cum o știm, Eliza a scris un roman întreg

La același capitol, atentă și conștincioasă. Monica marchează cu pixul pe foaie.

Neo, în mijlocul sesiunii de live blogging. Coafura Monicăi rezistă.

Steve Smith prezintă Pokemonii (Poken). Pe alocuri înspăimântătoare tehnologie

Pancu, un greu al internetului, relaxat nevoie mare. Maria, în plan secund, ceva mai emoționată.

Aici, gala Se caută un greu! Ciprian pregătește un upercut în Zelistul Achilianului.

9 Comments