Raducu

De dimineață de când am citit postul m-am tot gândit cum să pun problema. Cum să scriu un text atât de înduioÅŸător încât să conving ÅŸi alte persoane să dea o mână de ajutor. De multe ori mi-au ieÅŸit texte de care mi-a fost drag, pe puterea de convingere a cărora puteam să pariez. De data asta, în schimb, nu vine nimic. AÅŸ putea să vă spun că îl cheamă Radu, la fel ca ÅŸi pe fratele meu, ÅŸi că de asta m-a emoționat atât. Dar nu e ăsta motivul ÅŸi n-are sens să inventez poveÅŸti doar ca să fie lacrimogene. Răducu cel bolnav, în sine, cred ca poartă o suficientă încărcătură emoțională ca să nu mai fie cazul să aberez ÅŸi eu pe marginea abisului negru care e un copil bolnav, în special unul care n-a apucat să cunoască nimic din viață. E vorba de 20 de mii de euro care le lipsesc pentru a duce la bun sfârÅŸit operația ÅŸi tratamentul care i-ar asigura o viață normală. Eu am pus cât am putut. Sunt 2-300 de vizitatori în fiecare zi pe acest blog. 1 euro de la fiecare ÅŸi înseamnă ceva. Cu ce vor aduna ÅŸi alții, sunt convins că se poate. Trebuie să se poată.

One Comment