Mic ghid de ghinion nocturn

Dacă vă întrebați cumva cum puteți să vă luxați un deget de la o mână și asta când sunteți mai mult adormiți decât treji, lăsați un comentariu și maestrul va fi mai mult decât bucuros să vă răspundă.

Background: Să zicem că n-am cele mai trainice oase din lume. ân afară de clavicula fracturată de al meu frate când m-a tras de pe pian n-am avut, Doamne mulțam, nicio fractură. Entorse, pe de altă parte, câte în lună și în stele. Preferatele mele, cele de glezne. Undeva după 20j de ani le-am pierdut numărul. Aveam momente când îmi era suficient să calc pe o bordură și imediat se umfla. Am terminat liceul cu glezna dreaptă în ghips, l-am scos, am început pregătirea pentru facultate la Cluj, am belit stânga, la un baschet într-un parc clojean. Pe scurt, eram preferatul miștocărelilor coechipierilor când apăream pe teren tăt bandajat dar, trebuie să recunosc, am și marcat la ceva gagici.

Deștul ăsta mic din poză e compromis for good. S-a ciocnit cam tare cu o minge de baschet, de vreo 500 de ori, până să rămână așa. Nu vă temeți, pot să-i deblochez poziția dacă împing de articulație :P. Și, ultimul eveniment. Durmeam și eu ca tot tătarul, neîntors. Până mi-a venit să mă întorc. M-am ridicat într-o mână, m-am rezămat cu piciorul într-o pernă și când să fac răsucirea, perna zboară de sub picior și cele 82 de mândre kile cad cu zgomot peste degetul de reazăm. Și când spun cu zgomot, s-o auzit un prrr cum de mult n-am mai auzit. Adio somn, bine ai venit transpirație. Leoarcă, instantaneu. De la entorsa clujeană n-am mai avut așa dureri. Gheață, apă, gheață, apă, post scris pe blog cu nouă degete. Că al zecelea tare îmi e că în curând se împute 🙂

Later edit: aaaah, am uitat să vă spun ce era mai tare. Soacră-mea, de dimineață, când io mă tot căinam pe lângă degetul tot mai umflat: mai slăbește și tu că îți rupi toate oasele.